Premierul Boc a fost desemnat pentru a doua oară de Traian Băsescu, sfidând actuala majoritate parlamentară încă existentă. Nu ştiu dacă Emil Boc are simţul ridicolului, dar voi încerca să vorbesc despre asta abia mâine. Deocamdată ne apropiem de debutul constituţional efectiv al celui de al doilea mandat băsescian, care se va petrece luni, 21 decembrie, după jurământul pe care preşedintele îl va depunde în faţa Parlamentului. În acea zi nu voi putea scrie nimic despre respectivul eveniment, deoarece mă voi gândi la tinerii morţi în urmă cu douăzeci de ani, care ne-au dăruit libertatea prin jertfa lor însângerată. Astfel încât doresc de pe acum să fac un scurt comentariu despre al doilea mandat prezidenţial al lui Băsescu, legat şi de discursul acestuia rostit cu ocazia validării de la Curtea Constituţională.

În funcţie de rezultatul alegerilor recent încheiate, descopăr că, după două decenii de la prăbuşirea comunismului, nu prea mai ştim ce să facem cu libertatea câştigată atunci şi atât de scump plătită! Cam o treime dintre români, dacă îi socotim şi pe cei din afara graniţelor, cu precădere cei din Basarabia, nu au votat nici pentru „O singură Românie”, dar nici pentru „Revoluţia bunului simţ”. Dar pentru ce au votat ei? În discursul de la validare, Traian Băsescu spunea că prioritatea celui de al doilea mandat al său rămâne aplicarea programului promis… Care program? În afară de reforma constituţională a statului şi un fel de anticomunism răsuflat, eu nu am reţinut decât povestea electorală cu „războiul împotriva mogulilor”. De fapt, se deduce că asta au votat cei care l-au ales pe Băsescu! Ei îşi doresc, dacă ne gândim logic, o stare conflictuală perpetuă şi „răzbunare pe moguli”. Dar celelalte două treimi, dintre care una l-a votat pe Mircea Geoană şi cealaltă a absentat de la vot, ce-şi doresc, oare!? Sau ce vor cele două milioane de români care l-au votat pe Crin Antonescu?

După cum rezultă în urma scrutinului prezidenţial, după douăzeci de ani de libertate, avem nu una, nici chiar două, ci mai multe Românii învrăjbite de un preşedinte dezbinător, despre care se poate spune că are orice, în afară de bun simţ…

Asta e şi să ne fie de bine, fiindcă ne merităm soarta!