Atunci când scriitorul şi filosoful francez Albert Camus a murit într-un accident auto, în 1960, la doi ani după ce câştigase premiul Nobel pentru Literatură, intelectualitatea franceză a deplâns ceea ce a părut a fi o tragedie de neimaginat. Într-unul din buzunarele scriitorului a fost găsit un bilet de tren nefolosit, de la Provence, unde locuia, la Paris. Scriitorul în vârstă de 46 de ani intenţia să revină în capitală, după vacanţa de Crăciun, cu trenul, împreună cu soţia sa şi cei doi gemeni adolescenţi. În schimb, editorul său, Michel Gallimard, s-a oferit să-l ducă cu maşina.

Albert Camus a murit instantaneu, când maşina condusă de Michel Gallimard a părăsit şoseaua alunecoasă şi s-a izbit de un copac. Michel Gallimard a murit câţiva ani mai târziu. Pe lângă biletul de tren, poliţia a mai găsit 144 de pagini de manuscris, scrise de mână, într-o culegere numită ”Primul om”, un roman neterminat, bazat pe copilăria lui Albert Camus în Algeria, roman despre care scriitorul credea că va fi cea mai bună carte a sa. Accidentul a şocat întreaga Franţă dar nimeni nu şi-a imaginat că ciocnirea ar putea fi altceva decât un accident. Cotidianul italian ”Corriere della Sera” sugerează acum că în spatele accidentului s-ar putea afla spionii sovietici. Teoria se bazează pe comentariile lui Giovanni Catelli, un academician şi poet italian, care a observat că un pasaj dintre un jurnal aparţinând poetului ceh Jan Zabrana şi publicat sub formă de carte, lipsea din traducerea italiană. În pasajul absent, Jan Zabrana scrie: ”Am auzit ceva foarte ciudat din partea unui om care ştie foarte multe şi care are surse bine informate. Potrivit lui, accidentul în care a murit Camus a fost pus la cale de spionii sovietici. Aceştia ar fi umblat la un cauciuc al maşinii lui Gallimard”.

Ordinul a fost dat personal de Dmitri Trofimovici Şepilov, fost ministru al Afacerilor Externe, ca reacţie la un articol publicat într-o revistă franceză, în martie 1957, în care Albert Camus îl ataca, numindu-l explicit în legătură cu evenimentele din Ungaria, mai precis revolta din 1956. În articolul său, Albert Camus acuza ”masacrul lui Şepilov”, provocat de decizia Moscovei de a înăbuşi cu trupe evenimentele din Ungaria. Un an mai târziu, Camus a înfuriat din nou autorităţile sovietice, atunci când l-a susţinut public pe scriitorul rus Boris Pasternak, autorul romanului ”Doctor Jivago”, la rândul său laureat al Premiului Nobel. Romanul său fusese interzis de Stalin, personal. Cotidianul ”Corriere della Sera” susţine că existau suficiente motive ca oficialii de la Moscova să ceară asasinarea lui Albert Camus, în stilul obişnuit al agenţilor KGB. Totuşi, teoria este privită cu destul scepticism de unii autori ai unor biografii ale lui Albert Camus, care susţin că nu au văzut nimic în acest sens în arhivele KGB.