La început, în 1990, au fost comasate. Legislativele cu prezidenţialele. N-a fost bine pentru Opoziţie, dar a fost pentru Putere. Localele din \'92 au fost primele decomandate. A fost bine pentru Opoziţie, care a câştigat Bucureştiul, şi alte câteva oraşe importante. Cu prezidenţialele şi legislativele s-a mers apoi \"la pachet\" până în 2004, când Puterea de atunci, cu gândul la viitorul său, a modificat durata mandatuluiu prezidenţial. A fost bine pentru Puterea următoare care a luat, la mustaţă, caimacul alegerilor din 2009, după ce legislativele din 2008 se soldaseră cu un scor nedecis şi cu o imensă decepţie cauzată de efectele perverse ale unui uninominal adoptat cu entuzism, dar fără niciun efort de gândire. Bref: se pare că nu există o formulă de alegeri care să mulţumească pe toată lumea. Ultima \"modă\" în materie este revenirea la \"pachetul compact\" al celor două scrutinuri principale - local şi legislativ, în numele ideii de economisire a banului public. Adică să nu se mai cheltuiască de două ori. Ceva gen \"2 în 1\", ca la supermarket. Mergi la vot o dată şi alegi de două ori. E ideea Puterii, şi evident că Opoziţia nu poate fi de acord pentru că i-ar dezavantaja pe cei care nu se află la comenzi. Sunt aproape sigur că dacă USL-ul ar fi venit cu această idee ar fi întâmpinat o puternică opoziţie din partea PDL, pentru că în felul acesta electoratul ar fi mai uşor de manipulat. Noi, românii, avem o genetică vocaţie a schimbărilor perpetue. Şi o exersăm în toate domeniile. Schimbăm legi de nu mai ţin judecătorii pasul cu ele şi nu mai ştiu ce sentinţe să dea. Schimbăm Codul Fiscal de câte două ori pe an de nu mai ştiu agenţii economici ce taxe să nu plătească. Schimbăm Codul Muncii de nu se mai dumiresc angajatorii dacă să mai angajeze sau nu. De ce să nu ameţim şi poporul cu drept de vot în totalitatea sa, pentru că, oricum, acesta s-a fript de atâtea ori cu ce a votat încât nu mai ştie cum să trateze buletinele. Cu ce zonă a corpului... Indiferent însă, de soluţia la care se va ajunge, un lucru este clar: nu forma în care se votează este esenţială, ci cine şi ceea ce votează. Fie în trei runde - ca la chioşc fie la pachet ca la supermarket, votul popular poate fi câştigat doar printr-o susţinută campanie de la om la om, prin convingerea celor cu drept de vot că doar intrând în cabină - indiferent de câte ori - şi exersându-şi calitatea de votanţi pot să schimbe ceva. Eventual, în bine...