Circa 30 de milioane de polonezi au fost chemaţi ieri la urne să-şi înnoiască Parlamentul, un scrutin cu valoare de test pentru premierul Donald Tusk, care conduce Platforma Civică şi care, dacă va reuşi să câştige, va face istorie, devenind primul şef de Guvern după căderea Comunismului care ar obţine două mandate succesive. O asemenea victorie ar sublinia, o dată în plus, stabilitatea în creştere a unei ţări care în primii ani de democraţie era obişnuită cu tulburări politice. Totuşi, analiştii cred că va fi o cursă electorală strânsă, cu un rezultat imposibil de prezis, Platforma Civică (PO), de centru, are totuşi, potrivit unor sondaje de opinie, un avantaj de zece procente în faţa principalului rival, partidul conservator Lege şi Justiţie (PiS), condus de Jaroslaw Kaczynski. PiS a reuşit în ultimii ani să obţină în alegeri mai multe voturi decât o arătau sondajele. În plus, experienţa a arătat că o rată mai mică a participării la vot favorizează partidul lui Jaroslaw Kaczynski, care are un electorat mai loial. În 2007, când a câştigat Donald Tusk, rata s-a situat la 54%, or acum sondajele indică o rată coborâtă la 47%. În 2005, PiS câştiga alegerile cu o participare la vot de 41%.

Premierul Tusk are avantajul de a conduce o ţară care a rămas aproape neatinsă de cea mai gravă criză financiară a Europei. Polonia este una dintre puţinele ţări europene care nu a căzut în recesiune în timpul crizei financiare globale din 2008-2009. Şi pentru că nu este membră a Zonei Euro, a rămas în mare parte izolată de contagiunea provocată de Grecia şi de celelalte ţări care au avut nevoie de salvare europeană. Pentru suporterii săi, Tusk este un lider moderat, care a promovat stabilitatea şi bune relaţii cu Germania, Rusia şi UE. Economia a crescut constant sub conducerea lui, chiar şi atunci când restul Europei cădea în recesiune, în 2009. Sondajele arată totuşi că este improbabil să poată câştiga o majoritate clară în Parlament, ceea ce înseamnă că va trebui să găsească parteneri de coaliţie. Se află într-o relaţie bună cu partenerul său de guvernare din ultimii patru ani, Partidul Popular Polonez, de orientare ţărănească.

Oponenţii lui Donald Tusk îi reproşează lipsa de curaj pentru a face reforme ambiţioase într-o ţară cu probleme semnificative, cum ar fi o rată mare a şomajului, de aproape 11%, şi cu o intervenţie puternică a statului, ce nu convine mediilor de afaceri. Deficitul bugetar a crescut în timpul mandatului său şi sutele de mii de tineri polonezi care au emigrat în Marea Britanie sau în alte ţări în ultimii ani, pentru a obţine salarii mai bune, nu s-au întors acasă în număr mare. Jaroslaw Kaczynski, în schimb, favorizează cheltuielile sociale şi alte eforturi ale statului pentru a-i ajuta pe cei dezavantajaţi. Fratele geamăn al defunctului preşedinte Lech Kaczynski, mort anul trecut în tragicul accident de avion de la Smolensk, este mai sceptic în relaţiile cu puterile externe şi transmite un mesaj naţionalist-patriotic mai accentuat, care prinde mai ales în rândul populaţiei mai în vârstă şi rurale. În ultimele zile, el a provocat un adevărat scandal în Polonia, publicând o carte în care acuză Germania că încearcă să subjuge Polonia. Retorica sa a amintit de anii în care a fost prim-ministru (2005-2007), când căpătase faima de a fi cel care provoacă necazuri UE. Şi totuşi, sondajele au arătat o uşoară creştere a popularităţii sale după acuzele aduse Germaniei.

O altă surpriză a alegerilor ar putea veni din partea unui nou partid de stânga, Mişcarea Palikot. Este fondat de un fost deputat şi om de afaceri bogat, Janusz Palikot, care militează împotriva puterii Bisericii Romano-Catolice, într-o ţară în care 90% din populaţia de 38 de milioane este catolică, şi pledează pentru cauze liberale, cum ar fi drepturile homosexualilor, liberalizarea legilor stricte privind avortul sau legalizarea drogurilor uşoare. Partidul lui Palikot a urcat pe locul al treilea în unele sondaje recente şi pare să profite de pe urma dezamăgirii faţă de partidele tradiţionale. Ideile lui Janusz Palikot pot găsi ecou în rândul tinerilor şi al populaţiei urbane.