Nici o surpriză de pe urma actualei runde de alegeri: toate previziunile s-au împlinit! Alianţa USL a obţinut o victorie zdrobitoare, alianţa ARD a fost redusă la nivelul unei formaţiuni de mâna a doua, PPDD a intrat în Parlament ocupând locul PRM-ului, iar UDMR s-a salvat de la căderea sub prag în ultimul moment. Nu s-a produs nici o minune. Nici măcar aceea pentru care Băsescu implorase divinitatea: ca Ponta şi Antonescu să se situeze sub „pragul” de 50%, pentru ca el să poată aplica liniştit prevederile Constituţiei, la care ţine atât de mult.

Nici viscolul şi nici ninsoarea n-au reuşit să determine modificări notabile în noua structură de putere: doar că l-au împiedicat pe Blaga să ajungă la Sânnicolaul Mare, în colegiul său, ca să voteze! Pe măsură ce se vor număra voturile vom afla şi componenţa noului parlament. Deşi interesul cel mai mare îl generează bătăliile dintre candidaţi: cine pe cine a învins! Şi aici, însă, uninominalul ăsta ne joacă feste. Aflăm deja că, deşi adversarul său a luat majoritatea voturilor din Roman, Elena Udrea, de pe locul doi, s-a calificat deja pentru „finală”. La fel şi Dan Diaconescu, surclasat de Ponta. Dealtfel, elementul cel mai şocant îl constituie faptul că PPDD intră în Parlament, cu un număr de deputaţi şi senatori, fără a câştiga nici un colegiu! Partidul de histrioni al „domnului Dan” este revelaţia scrutinului şi consecinţa climatului politic de neseriozitate: vom avea legi la care vor trudi şi saltimbancii de la OTV! Aşa ne trebuie.

Dacă rezultatul aproape final, care-i va permite lui Ponta, în alianţa cu Kelemen Hunor, să aibă o majoritate „constituţională” care să dea posibilitatea să facă, practic, ce vrea, fără a fi incomodat de opoziţia ARD-PPDD, n-a stat nici un moment sub semnul întrebării, adevăratul suspans vine de la Cotroceni. După ce se întoarce de la Oslo, unde-şi primeşte premiul Nobel, împărţit frăţeşte cu Barroso şi Merkel, Băsescu va trebui să ia o decizie. Ce decizie? Aici e aici: deşi trâmbiţează de un an că nu-l va pune pe Ponta premier (deşi a făcut-o deja, odată) nu prea are loc de întors. Cum să-şi justifice opoziţia aceasta faţă de „colegii săi, liderii europeni”? Vor înghiţi aceştia argumentul „interesului naţional”, fără să se pună într-o situaţie delicată? Una e să aperi un preşedinte de abuzurile unei puteri violente, şi alta să validezi abuzul aceluiaşi preşedinte faţă de o putere legitimă. Nu cred că cineva va catadixi să-i spună: bravo domn’Băsescu, bine le faci, că ăştia mai aveau puţin şi făceau ţara plocon lui Putin! Până la urmă, după ce va încerca să mai facă câteva fiţe, Băsescu va trebui să se resemneze şi să încredinţeze formarea noului guvern omului de la care nu va avea să se aştepte la nici un favor!

Este, însă, singura cale pentru a evita a treia şi ultima suspendare, ale cărui consecinţe vor fi drastice: nu doar pierderea tuturor privilegiilor de fost preşedinte, dar şi perspectiva întoarcerii armelor de către DNA împotriva matrapazlâcurilor personale acoperite până acum de imunitatea prezidenţială.

Una peste alta, 9 Decembrie 2012 semnifică cel mai dur şi mare umilitor eşec al celui care de opt ani supune naţia efectelor capriciilor şi intereselor sale personale.