Aproximativ 61,5 milioane de germani sunt chemaţi la urne duminică, pentru a-şi alege cel de-al 19-lea Parlament, potrivit datelor Guvernului de la Berlin. Sondajele o creditează pe Angela Merkel, actual cancelar, drept favorită pentr un al patrulea mandat la putere, scrie Associated Press. Secţiile de vot se închid la ora locală 18 (19 ora României), iar la scurt timp după aceea Das Erste şi ZDF vor anunţa exit-polluri. Rezultatele finale ar putea veni marţi.

Angela Merkel, care candidează la al patrulea mandat de cancelar şi care este deja unul dintre cei mai longevivi lideri ai Europei, a avut o carieră politică pe cât de remarcabilă pe atât de neaşteptată, punându-şi în încurcătură adversarii prin aparenta sa umilinţă protestantă. "Şi-n vecii vecilor, amin?", ironiza la sfârşitul lui mai un cotidian de la Berlin, la învestirea în alegeri a conducătoarei în vârstă de 63 de ani de către conservatori. "Cancelarul inamovibil" a petrecut deja trei preşedinţi americani, patru francezi şi trei premieri britanici şi pare neatinsă de uzura puterii. Supranumită "Mutti" ("mama"), ironizată din cauza stilului ei blajin, Angela Merkel are "un secret", aprecia în 2015 filosoful Peter Sloterdijk: ea răspunde ca nimeni altcineva "dorinţei arzătoare de normalitate" a germanilor, încercaţi de istoria lor dureroasă şi circumspecţi faţă de situaţia în lume. Văzută din străinătate, statutul i-a crescut în timpul crizelor europene, de la cel de călău urât de ţările risipitoare la cel de "lider al lumii libere" după alegerea lui Donald Trump. Fără ca acest lucru să schimbe cu ceva linia miliardarului în probleme-cheie, ca de exemplu modificările climatice.

Principalul său rival este social-democratul Martin Schulz.

Parcursul său politic al a fost presărat cu succese şi înfrângeri: vise ratate pentru o carieră în forbal, dependenţă de alcool, conducerea unei librării, o perioadă ca primar al unui orăşel şi anii petrecuţi în lumina reflectoarelor ca preşedinte al Parlamentului European.

SISTEMUL DE VOT

Germania are un sistem de vot mixt, direct şi proporţional, în care alegătorii primesc două buletine : unul direct pentru candidatul din circumscripţia sa şi al doilea pentru partid. Al doilea vot stabileşte distribuţia fotoliilor în Parlament. De exemplu, numele lui Merkel nu apare pe buletinul pentru votul național, dar apare pe cel pentru circumscripţia sa, districtul Stralsund/Ruegen. Ea candidează acolo ca reprezentant al formaţiunii creştin-democrate CDU, după ce a câştigat de şapte ori în district, de la reunificarea Germaniei, în 1990. Partidele care nu reuşesc să obţină mai mult de 5% din voturi la nivel national sau nu obţin cel puţin trei mandate prin vot direct sunt excluse din Parlament. Proporţiile celorlalte formaţiuni sunt recalculate în consecinţă.

Această prevedere poate avea urmări majore pentru procesul construirii de coaliţii. De fapt, în 2013, FDP (partid pro-afaceri) şi AfD (extrema-dreaptă) au obţinut puţin sub 5% din sufragii. Cum voturile lor au fos redistribuite celorlalte formaţiuni, conservatorii lui Merkel au fost aproape de a putea să guverneze singuri, deşi obţinuseră numai 41,5% din sufragii.

CE ARATĂ SONDAJELE

Sondajele preconizează toate o victorie confortabilă a liderei conservatoare Angela Merkel, aflată la putere din 2005, în pofida faptului că partidul ei a scăzut, în ultima linie dreaptă, în faţa ascensiunii extremelor. Săptămâna aceasta, tabăra sa, creştin-democrată, era creditată cu 36%, cu mult înaintea social-democraţilor lui Martin Sculz (22%), a cărui campanie pe tema justiţiei sociale nu mobilizează într-o ţară în care aproape toată lumea are un loc de muncă. Dacă sondajele se vor confirma, conservatorii germani vor fi aproape de nivelul la care au fost înfrânţi în 1998 (35,1%) şi vor fi nevoiţi să-şi caute unul sau doi aliaţi. Un lucru care va păta succesul lui Merkel. Şi care îi va complica sarcina de a forma o coaliţie majoritară în viitoarele săptămâni.

Noul Bundestag, Camera inferioară a Parlamentului, se anunţă divizat, în el urmând să intre cel puţin şase partide, un lucru care s-a întâmplat ultima oară în 1990, astfel că următorul Guvern va avea nevoie, probabil, de cel puţin 47% sau 48% din voturi pentru o majoritate stabilă.