Locuitorii Quebecului au fost chemaţi la urne, luni, pentru alegerile legislative din această provincie francofonă canadiană, la sfîrşitul unei campanii eclipsate de o criză politică majoră a Parlamentului federal de la Ottawa. Această criză, una dintre cele mai grave din istoria Canadei, a fost provocată de dorinţa partidelor de opoziţie de a înlătura de la putere Guvernul minoritar al prim-ministrului conservator, Stephen Harper şi de a-l înlocui cu o coaliţie, la mai puţin de două luni de la realegerea sa. Criza a cunoscut o întrerupere temporară joi, cînd Harper a obţinut suspendarea lucrărilor Camerei Comunelor pentru evitarea demiterii previzibile a Guvernului său, printr-o moţiune de cenzură a opoziţiei. Aceasta promite totuşi reluarea bătăliei, după reînceperea lucrărilor Parlamentului, la sfîrşitul lunii ianuarie.

Potrivit sondajelor, drama ultimei săptămîni de la Ottawa pare să fi fost în beneficiul premierului aflat la sfîrşit de mandat în Quebec, liberalul Jean Charest, care conduce în prezent un Guvern minoritar. Charest i-a chemat, în urmă cu o lună, pe cei 5,7 milioane de alegători ai Quebecului la un scrutin anticipat, la mai puţin de 20 de luni de la ultimul, afirmînd că are nevoie de un mandat clar pentru a înfrunta anunţata ”furtună economică”. ”Criza din Ottawa i-a oferit muniţii”, a declarat vicepreşedintele institutului de sondaje CROP, Claude Gauthier. ”Charest a subliniat importanţa de a avea un Guvern stabil, puternic şi capabil de a înfrunta perioada economică dificilă”. Ultimele sondaje ale campaniei, publicate vineri şi sîmbătă, lăsau să se întrevadă că Jean Charest, în vîrstă de 50 de ani şi aflat la putere din 2003, şi-ar putea restabili majoritatea în Parlamentul provinciei, pe care o pierduse la alegerile din 26 martie 2007. Partidul său liberal era creditat cu 45% din intenţiile de vot, potrivit sondajelor, faţă de 29-32% pentru naţionaliştii Partidului din Quebec (PQ), care au suferit o înfrîngere dureroasă la alegerile din martie 2007. Acţiunea Democrată din Quebec (ADQ, de dreapta) urmează cu un scor de 12-15%, după ce la ultimele alegeri contrazisese sondajele, realizînd un procent spectaculos, după PQ. Pentru prima dată după aproape 40 de ani, independenţa provinciei, care numără aproximativ 7,5 milioane de locuitori, nu a fost o miză a acestor alegeri. De fapt, PQ condus de Pauline Marois a renunţat la angajamentul de a organiza rapid un referendum asupra acestei probleme, în cazul revenirii la putere. Partidul a organizat două referendumuri, în 1980 şi 1995, privind independenţa Quebecului, dar le-a pierdut, chiar dacă la limită în cel de-al doilea caz.

Campania, axată pe economie, a fost mai degrabă ştearsă. Charest, care doborîse recordul de lipsă de popularitate pentru un prim-ministru al Quebecului, de la primul său mandat majoritar din 2003, a regăsit în acest an aprobarea electoratului său în sondaje, prezentîndu-se ”campionul apărării intereselor Quebecului, în faţa Guvernului canadian”. El i-a depăşit astfel pe naţionaliştii din această provincie, unde supravieţuirea unei identităţi franceze distincte, într-un ocean nord-american anglofon, rămîne o preocupare majoră a electoratului. În cazul unei victorii, Jean Charest va deveni primul şef al Guvernului din Quebec care cîştigă trei alegeri consecutiv în peste 50 de ani. În plus, o mică formaţiune de stînga, Quebecul Solidar, şi-ar putea alege primul deputat în Parlamentul acestei provincii.

Ex foto – Jean Charest, favoritul electoratului