Nimic nu va mai fi la fel în politica franceză după alegerile prezidențiale al căror prim tur se desfășoară duminică, 23 aprilie. O nouă ordine se prefigurează la orizontul unui Palat Elysee râvnit de trei candidați aflați în afara bipartidismului, notează agenția EFE într-un comentariu. Marine Le Pen, Emmanuel Macron și Jean-Luc Mélenchon, aflați, în ordine, la extrema dreaptă, centrul și extrema stângă ale spectrului politic, sfidează fiecare în modul său sistemul politic ce domnește în Franța de decenii. Toți trei speră să devină primul președinte care ajunge la Elysee fără sprijinul uneia dintre cele două mari formațiuni ce au susținut a V-a Republică, respectiv Partidul Socialist și conservatorii reuniți acum în formațiunea Republicanii. Numai o victorie a candidatului dreptei, Francois Fillon, aflat în corzi în urma unor scandaluri, ar lăsa președinția Franței în mâini „cunoscute”.

Sondajele efectuate până în prezent susțin un scenariu apropiat de o situație de relativă egalitate între cei patru principali candidați. Deși Macron și Le Pen se află constant pe primele două locuri în intențiile de vot, diferența dintre procentele lor și cele ale lui Fillon și Mélenchon s-a diminuat în ultima vreme, astfel că ceea ce părea să fie o finală sigură între fiul risipitor al socialismului și campioana extremei drepte a devenit o cursă în patru cu un final incert.

Cu câteva zile înaintea primului tur, diferența dintre primii și următorii doi era de trei sau patru procente, cu puțin peste marja de eroare. În plus, dinamica ascendentă a stângistului Jean-Luc Mélenchon aduce și mai multă incertitudine, nemaifiind imposibilă eventualitatea unui al doilea tur în care acesta să se confrunte cu Marine Le Pen, variantă care îngrozește „establishment-ul” și piețele financiare.

Dar oricare va fi rezultatul final, alegerile prezidențiale franceze din anul 2017 vor consemna în istorie declinul socialiștilor și al conservatorilor, ai căror candidați ar putea să nu depășească însumat o treime din voturi.

În cazul Republicanilor, deși Fillon își menține opțiunile intacte, căderea sa pare legată mai ales de cazul de corupție privind locurile de muncă fictive de asistenți parlamentari pe care le-ar fi avut soția și copiii săi. Atunci când conservatorii și-au desemnat candidatul la alegerile primare din noiembrie 2016, se estima că acesta nu are cum să piardă cursa prezidențială. Dar scandalul în care s-a văzut ulterior implicat Fillon a dat toate calculele peste cap, el refuzând să renunțe la candidatură.

La socialiști tabloul este și mai sumbru, candidatul lor, Benoit Hamon, neavând practic nicio șansă de a ajunge în turul doi, întrucât sondajele îl creditează cu mai puțin de 10% din intențiile de vot. Decizia actualului președinte, Francois Hollande, de a nu mai candida pentru un al doilea mandat a deschis lupta pentru putere în partidul trandafirului, iar alegerile primare au consfințit victoria aripii rebele a formațiunii, reprezentată de Hamon, asupra aripii moderate a fostului premier Manuel Valls. Prin urmare, aceste alegeri găsesc socialiștii francezi într-o criză existențială care, în plus, s-ar putea agrava după legislativele din iunie.

În tot acest context, afirmarea solitară a fostului ministru socialist al Economiei, Emmanuel Macron, a făcut diferența. De fapt, acest scrutin prezidențial va contura viitorul politic al Franței, mai ales că va fi urmat de cel legislativ, care ar putea crea un Parlament mult mai fragmentat. Astfel, chiar dacă Fillon nu va câștiga alegerile prezidențiale, conservatorii speră într-un rezultat bun la cele legislative, deși acest scenariu, la fel ca acela privind numele viitorului președinte, se află în continuare în zona ficțiunii politice.