După 12 ani petrecuţi la Palatul prezidenţial din Helsinki, prima femeie preşedinte din istoria Finlandei se pregăteşte să-şi împacheteze lucrurile, iar cei 4,4 milioane de alegători finlandezii au fost chemaţi ieri la urne pentru a-i desemna un succesor. Bătălia electorală se dă între pro-europeni şi eurosceptici. Tarja Halonen a avut două mandate consecutive de preşedinte şi nu mai poate candida pentru al treilea.

Preşedintele este ales prin sufragiu direct şi mandatul are şase ani. Dacă niciunul dintre candidaţi nu obţine majoritatea absolută în primul tur, se organizează al doilea tur de scrutin. Preşedintele finlandez se ocupă de politica externă a ţării, împreună cu Guvernul, şi este comandantul suprem al forţelor armate. Totuşi, în ultimii ani, prerogativele preşedintelui s-au diminuat în favoarea Guvernului şi Parlamentului. Făcând parte din Zona Euro, Finlanda a avut de suferit de pe urma recentelor încercări prin care trece moneda unică. În discursul de Anul Nou, Tarja Halonen a subliniat dificultăţile cu care se confruntă ţara sa şi Zona Euro: „Începutul unui an nou ar trebui să ne dea speranţa unei zile de mâine mai bune. Dar evoluţiile economice din Europa anului trecut au aruncat o umbră şi aici, în Finlanda, trebuie să luăm în considerare că trebuie să facem planuri pentru viitor”.

În urma alegerilor parlamentare din aprilie anul trecut, partidul eurosceptic Adevăraţii Finlandezi au obţinut o remarcabilă victorie, reuşind ca de la cinci mandate în Parlament să ajungă la 39, cu 19,1% din voturi, şi au devenit astfel a treia forţă politică a ţării. În campanie, Adevăraţii Finlandezi au cerut ca ţara să nu mai susţină planurile de salvare în Zona Euro. Liderul acestei formaţiuni, Timo Soini, în vârstă de 49 de ani, candidează pentru preşedinţie. Totuşi, potrivit unui sondaj Gallup, alegătorii nu mai susţin retorica sa anti-europeană, fiind cotat cu numai 6% din voturi. Politicianul are şi o explicaţie pentru această performanţă slabă: alegătorii doresc ca el să rămână liderul partidului, şi nu să ajungă preşedinte.

Favoritul cursei electorale prezidenţiale pare să fie candidatul Partidului Coaliţiei Naţionale, Sauli Niinisto. Premierul ţării, Jyrki Katainen, este, de asemenea, din acest partid care la alegerile din luna aprilie a luat cele mai multe voturi, 20,4%. La începutul campaniei prezidenţiale, Sauli Niinisto, de 63 de ani, prea să fie sigur de o victorie clară, din primul tur, dar popularitatea i-a scăzut treptat, iar acum este cotat cu 29% din intenţiile de vot. În 2006, a pierdut la mică diferenţă alegerile prezidenţiale în favoarea actualului preşedinte Tarja Halonen. În alegerile de anul acesta, considerate o cursă între personalităţi, Sauli Niinisto, fost ministru de Finanţe al Finlandei când ţara s-a alăturat Zonei Euro, vicepreşedinte al Băncii Europene de Investiţii şi eminent economist, pare să aibă victoria asigurată. Într-un eventual tur al doilea, Sauli Niinisto va intra probabil cu reprezentantul Ligii pro-europene a Verzilor, Pekka Haavisto, de 53 de ani, primul candidat prezidenţial care îşi declară deschis homosexualitatea. Este cotat cu 12% din voturi. Are experienţă la UE şi ONU, a lucrat în Sudan, Darfur şi în Orientul Mijlociu şi a fost ministru al Mediului şi Dezvoltării. Pe locul al treilea, potrivit sondajelor, este un politician experimentat, eurosceptic, Paavo Vayrynen, de la Partidul de Centru. În vârstă de 65 de ani, Paavo Vayrynen pledează pentru ieşirea ţării din Zona Euro. În ciuda aprecierilor de care s-a bucurat prima femeie preşedinte a ţării, cele două femei care candidează acum pentru a-i lua locul actualei preşedinte abia obţin 2% din sufragii. Rezultatele sondajelor nu sunt totuşi foarte concludente, pentru că aproape unul din patru alegători s-a declarat indecis. În orice caz, pentru prima dată în 30 de ani, finlandezii par hotărâţi să-şi aleagă un preşedinte care nu este de la social-democrat. Însă, chiar dacă va ieşi învingător pro-europeanul Suli Niinisto sau euroscepticul Paavo Vayrynen sau orice alt candidat, dificultăţile din Zona Euro vor fi cu siguranţă o prioritate în agenda noului preşedinte.