Autorităţile britanice încercă din răsputeri să calmeze temerile publicului cu privire la riscurile sanitare existente după otrăvirea prin iradiere a lui Alexandr Litvinenko. Isteria a fost provocată de apelul autorităţilor sanitare britanice adresat tuturor persoanelor ce au intrat pe data de 1 noiembrie în restaurantul sau hotelul vizitate de acesta. Serviciile sanitare britanice efectuează teste şi la cele două spitale londoneze unde a fost internat fostul spion rus. De altfel, şi autopsia a fost amînată din cauza aceloraşi temeri legate de implicaţiile asupra sănătăţii persoanelor prezente la examinare.

Otrava cu care a fost asasinat Alexandr Litvinenko pare să fi fost în stare lichidă sau sub formă de pudră şi a fost presărată pe mîncarea comandată de acesta la restaurantul japonez din centrul Londrei. Ofiţerii din cadrul brigăzii antiteroriste consideră că restaurantul este locul unde a fost otrăvit fostul spion, dar urme din acelaşi amestec de poloniu 210, o substanţă puternic radioactivă, au fost găsite şi în locuinţa sa, dar şi în hotelul Millennium. O cantitate însemnată de poloniu 210 a fost identificată în urina lui Alexandr Litvinenko cu numai cîteva ore înainte de moartea sa. Poloniul 210 este periculos pentru organism numai dacă este inhalat, ingerat sau intră în contact cu o rană deschisă. Experţii consideră că explicaţia cea mai probabilă este că mîncarea a fost presărată cu această substanţă la restaurantul japonez şi substanţa a pătruns în hainele victimei, fiind transportată mai departe la următoarea întîlnire de la hotel şi pînă la domiciliul său.

Poliţia britanică a examinat imaginile înregistrate de camerele de supraveghere, după identificarea urmelor de substanţe radioactive în cele trei locuri. Totodată, Comitetul Cobra, instanţă de coordonare ce reuneşte reprezentanţi ai Guvernului şi ai principalelor servicii de securitate britanice, s-a reunit, din nou, sîmbătă, pentru a discuta despre cazul Litvinenko, după o primă reuniune vineri, cînd a fost prezidat de însuşi ministrul de Interne, John Reid. Comitetul Cobra s-a reunit, în special, în 2005, după atentatele sinucigaşe din reţeaua londoneză de transport public. Despre importanţa pe care o acordă autorităţile britanice acestui caz stă dovadă şi contactarea omologilor ruşi. Alexandr Litvinenko l-a acuzat pe preşedintele rus, Vladimir Putin, de asasinarea sa, într-o declaraţie care a fost citită post-mortem. Guvernul britanic a cerut Moscovei să furnizeze orice informaţie ce ar putea ajuta Scotland Yard, în anchetă. Responsabili ai Guvernului de la Londra l-au contactat pe ambasadorul Rusiei în Marea Britanie, Iuri Fedotov. Poliţiştii britanici se vor deplasa, săptămîna aceasta, la Moscova şi Roma, pentru a încerca să elucideze misterioasa otrăvire. Comandamentul contraterorism al Scotland Yard doreşte să interogheze doi cetăţeni ruşi şi pe profesorul italian Mario Scaramella. Şi însărcinatul cu misiuni în domeniul drepturilor omului al Guvernului german, Guenter Nooke, a cerut sîmbătă Consiliului Europei să se autosesizeze cu privire la otrăvirea fostului agent rus.

Poloniul - otravă letală, rară şi greu de obţinut

Poloniul 210, izotopul extrem de radioactiv şi de toxic identificat în organismul lui Alexandr Litvinenko, este un material extrem de rar şi de greu de obţinut. Deşi acest derivat al uraniului, descoperit de chimistul polonez Marie Sklodowska Curie în anul 1898, se găseşte în cantităţi mici în natură, este obţinut în cea mai mare parte pe cale sintetică. Specialiştii în radiaţii şi chimie afirmă că este nevoie de un echipament foarte complicat, de tipul unui reactor nuclear, pentru a produce o cantitate suficientă de plutoniu ca să provoace moartea unei persoane. Fără a face speculaţii pe marginea sursei iradierii cu poloniu, cercetătorii au precizat că asasinarea lui Litvinenko nu a fost opera unor amatori, indicînd implicarea unei organizaţii extrem de sofisticate, dacă nu chiar a unui stat puternic.

Poloniul 210 este o substanţă solidă ce poate fi dizolvată într-un lichid. Se descompune degajînd particule alpha incapabile să străpungă chiar şi o foaie de hîrtie, de aceea nu este periculoasă decît dacă este ingerată. Expunerea pe termen lung la radiaţie poate cauza mutaţii genetice sau cancer. Însă o expunere la o radiaţie scurtă şi de intensitate mare afectează grav centrii de control ai celulelor. O particulă alpha loveşte un lanţ ADN, îl divizează sau lipeşte două lanţuri între ele. În oricare dintre situaţii, mecanismele reparatorii ale celulelor sînt incapabile să facă faţă situaţiei.