Lumea artistică a primit, cu profundă durere, vestea trecerii în nefiinţă a regizorului Alexandru Tocilescu, la scurt timp după pierderea unei alte stele a artei teatrale şi cinematografice româneşti, Liviu Ciulei. Omul de cultură, care, în luna iulie, a împlinit 65 de ani, a încetat din viaţă marţi seară, din cauza unui stop cardio-respirator provocat de o supradoză de medicamente, prescrise pentru afecţiunile cardiace. În ciuda intervenţiei medicilor de la Spitalul Floreasca din Capitală, regizorul nu a mai putut fi salvat. Sicriul cu trupul neînsufleţit al regretatului regizor de teatru şi de operă va fi depus, astăzi, de la ora 12.00, în foaierul sălii „Toma Caragiu” a Teatrului „Bulandra”, iar înmormântarea va avea loc sâmbătă, de la ora 12.00, la Cimitirul Bellu.

UN PRIETEN AL CONSTANŢEI De sub bagheta sa regizorală au ieşit o serie de spectacole, care vor rămâne titluri de referinţă în istoria teatrului autohton. „Nevestele vesele din Windsor” de Shakespeare, în distribuţia căruia se află şi actorul constănţean Lucian Iancu, în rolul lui Falstaff, o producţie a Teatrului Metropolis, o reluare a unei montări de uriaş succes realizată în 1978, la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, se joacă, la Bucureşti, cu săli arhipline.

„Am fost prieteni, am jucat în spectacolul lui. A colaborat cu noi, cu Constanţa, era un prieten al Constanţei. Când venea aici, vara, se aşeza la Mangalia, la 2 Mai. Acolo ne întâlneam, acolo a şi filmat pentru „Bani de sus, bani de-ntors”, alături de Gheorghe Dinică, Sebastian Papaiani şi Adriana Trandafir. La Constanţa, am pus în scenă împreună spectacolul „La statuia lui Eminescu”. E o mare pierdere pentru teatrul românesc. Nu era festival la care să nu câştige un premiu. Pentru mine, este o sfâşietoare pierdere”, a spus actorul Teatrului de Stat Constanţa Lucian Iancu.

„Toca a devenit repede unul dintre cei mai interesanţi autori de spectacole din teatrul românesc, montând deopotrivă piese clasice şi texte de ultima oră, în formule scenice întotdeauna insolite, adeseori provocatoare”, se arată într-un comunicat al Uniunii Teatrale din România (UNITER).

„Odată cu el dispare de pe scena românească nu doar un artist, ci şi un mod de a face teatru - serios şi glumeţ, academic şi boem. Dacă şi-ar fi compus el însuşi epitaful, acesta ar fi putut sta, cu siguranţă, pe o cruce din Cimitirul Vesel de la Săpânţa. Şi ni-l putem închipui pe Toca bătând, asemenea lui Ivan Turbincă, la toate Porţile Eterne, pentru a se instala, în cele din urmă, printre îngeri, ca să-i facă să devină mai umani. Fie-i drumul uşor şi liniştit!”, spun colegii de la UNITER.