Ce băieţi fini erau ei în Opoziţie! Se bucurau şi cînd le aruncai un covrig pe jos. Acum fac pe fioroşii. Îşi arată colţii unii la alţii. Îl vezi pe cîte un liberal cu nădragii făcuţi zdrenţe. Alianţă, alianţă, nu-i vorbă, da' se mai flocăiesc din cînd în cînd! Au fost scoase la mezat diverse posturi cu miros de ciolan şi societăţi comerciale numa' bune de luat pe de-a moaca. Zboară ai lor, vin ai noştri! Cunoaştem deviza moştenită, de scamatorii politichiei noastre. Îşi înfig aliaţii colţii unii în alţii! Frate, frate, dar alianţa e pe bani! Mîrîie unii la alţii colţoşii. În realitate, se bat căţeii pofticioşi. Şi, pentru că ciolanele le împart cei mari. Ca în "Mioriţa", unu-i liberal, celălalt e pedist şi gurist. Trag căţeii de dulăii cei mari, care stau cu urechile blegite la ei. Marea împărţeală se apropie de final. Au mai rămas, e drept, cîteva jumărele, un hotel epavă, un complex comercial enclavă. Sînt furioşi căţeii, pentru că există riscul să nu le ajungă la toţi. De unde să aibă partidul două judeţe?! Propun unii ca, în perspectiva alegerilor viitoare, să se dubleze numărul judeţelor din România. Merge şi la ei vechea strigătură: "Strîngeţi hora, nu fiţi hoţi, să ne dea ciolan la toţi!" S-au ofuscat căţeluşii. Spun că dulăii au făcut deja jocurile prin culise şi că s-au înfipt la bucate ăia de nu au dat un cent în campania electorală! "Păi, pentru cine am lătrat noi în campania electorală de ni s-a uscat gîtul?" Iată una dintre numeroasele întrebări care răzbat dinspre căţei. De la un capăt la altul al unui anumit spectru politic din urbea noastră, bine măsurat, e un mîrîit continuu. Au apărut figuri noi, care, scărpinîndu-se de purici, se dau bine pe lîngă actualii stăpîni. Să-i vedeţi cum se freacă de zor de piciorul de lemn al alianţei. Merg şi dumnealor pe principiul "Dacă nu pică, măcar să fim iertaţi". Întrebi de cîte o mangafa din partidul trecut pe tuşă şi ţi se răspunde discret cu un semn făcut peste umăr. Întrebi unde e, iar răspunsul vine simplu: "Dincolo". Nu, nu peste hotare, că distanţa e încă mare... "Dincolo" se traduce peste gard la... aliaţi. Gata, s-au şi făcut fraţi! Parcă spuneau că au decretat carantină pentru şase luni! Nu acolo, la ăilalţi, care... se numesc tot fraţi. Îhî. Aţi înţeles? Se anunţă debutul unei prelungite perioade de migraţie a căţeilor. Cum, căţeii sînt păsări migratoare? Chiar ştiu să zboare? Exodul căţeilor de la un partid la altul nu ar trebui să mai mire pe nimeni. E un fenomen de-acum banal. Adevărul că nu credeam că se poate realiza o uniune între căţeii aliaţi şi ceilalţi, dar ce nu se poate la noi! Căţeii aliaţi şi împieliţaţi îşi arată colţii unii la alţii. E chifteaua prea mică. Unul singur, un fost pedist, tatăl polonicelor, a reuşit să împace chifteaua cu sarmaua. Ce bun ar fi fost el acum să realizeze o căţeleală de uniune locală. Oportunist pedisto-pesedist, cum nu o să mai aibă politichia noastră de aici pînă la strănepoţii strănepoţilor noştri. Doamne, cum ar mai fi tras el sforile pentru o alianţă trainică şi viguroasă! Se plînge cîte un Zdreanţă, evident, cu ochii de faiantă, că a fost trecut pe tuşă la împărţeală. Se poate, domnilor, pentru o prăpădită de cîrciumă să puneţi în pericol unitatea de monolit a alianţei? Ce-i cu furtuna asta liberală care a dat peste noi? O să fie din nou caft politic pe bodegi şi pătrăţele de plajă. Se privatizează partidele! Speră unii să pompeze bani din umbrele. E foame mare, neică! Sînt căţeii flămînzi, nu vă uitaţi la burta lor! Burta e înşelătoare, gura este mare! Dau din gură căţeii. Adică latră. Frate, frate, dar alianţa e pe bani! Credeau dulăii că o să se sature cu firimituri căţeii! Aiurea. Îl vezi pe cîte un pedist cu nădragii franjuri. I se spune dumnealui victimă colaterală din disputa dulăilor. S-a aşezat lîngă unul, ştiindu-l aliat, dar nu a văzut că pe ecusonul lui scria: "Cîine rău". Foaie verde de dudău, aliatu-i cîine rău! Te cred şi eu, cînd e vorba de ciolan. În aceste zile, am auzit multe controverse mîrîite pe această temă. Că de ce ia liberalul aia şi pedistul rămîne cu tigaia! Ce, tigaia nu e bună? În caz de revoluţie în partid, e o adevărată armă mortală. Tigaia arma mortală 3. Şi ce băieţi fini erau în Opoziţie!