În ciuda eforturilor de circumstanţă pe care le face în ultima vreme, pozînd în pacifistul naţiunii, Traian Băsescu nu-şi poate masca aversiunea pe care o are faţă de PNL. Chiar dacă rîde cu un ochi, evident, pentru a recupera punctele pierdute în sondajele electorale, altele decît cele “fabricate” de INSOMAR, cu celălalt plînge de ciudă că nu a reuşit să arunce PNL în aceeaşi groapă cu PNŢCD. De cînd s-au reluat discuţiile pe tema refacerii Alianţei DA, domnul Băsescu se străduieşte să fie un “şcoler silitor”, în uniformă şi cu unghiile tăiate regulamentar. O vreme, compunerile sale prezidenţiale au dat pe afară de atîtea laude şi complimente la adresa guvernului liberal condus de Călin Popescu Tăriceanu, amicul lui de... moarte! Deunăzi însă, după bunul său obicei, a dat din nou cu bîta în baltă, catalogînd un ministru, chipurile, nu se ştie care, ca fiind imbecil! Cum, în astfel de situaţii turbulente, mintea preşedintelui acţionează în haită, nu mă îndoiesc că, făcîndu-l pe un ministru imbecil, în fapt, domnia sa a catalogat, în această manieră, întreg guvernul. Să fim serioşi, preşedintele nu se bate cu un singur ministru, ci cu întreaga echipă guvernamentală, încercînd de multă vreme discreditarea ei în faţa opiniei publice. Demonstraţia este cît se poate de simplă. De cînd au fost debarcaţi oamenii săi, mă refer la pedeliştii guralivi, în guvern au rămas, nu-i aşa?, doar imbecilii! Criteriile de imbecilitate promovate de preşedinte seamănă foarte mult cu cele care susţin lupta palatului său împotriva corupţiei. Pe scurt, toţi sînt nişte corupţi, trădători şi sabotori de ţară, numa’ pedeliştii lui Boc au rămas curaţi şi neprihăniţi! Reacţia recentă a preşedintelui nu ar trebui să ne mire absolut deloc. În definitiv, tema imbecilităţii reprezintă vîrful unor consistente atacuri la adresa foştilor săi aliaţi din perioada portocalie. Cazurile Atanasiu, Vosganian, Meleşcanu, ca să dau doar cîteva exemple de miniştri călcaţi în picioare de preşedintele Băsescu, au reprezentat o continuare a presiunilor exercitate asupra nucleului imbecilităţii închipuit de domnia sa. Indiferent cît de serios s-ar pune în discuţie problema refacerii structurilor DA, lui Băsescu nu i se va risipi antipatia profundă pe care o are faţă de Tăriceanu. Totuşi, să nu uităm, folosind inclusiv armele imbecilităţii, prezidentul nu a reuşit să-l clintească de pe funcţie, în ciuda calculelor pe care şi le-a făcut la numai cîteva ore după instalarea la Cotroceni. Cu siguranţă, este “imbecilul” cel mai tare şi mai mare care-i stă în gît preşedintelui, ofticat la culme de bătăliile pe care le-a pierdut în serie. Traian Băsescu nu este învăţat să tacă. Setea de a plăti poliţe celor care nu au îngenuncheat în faţa sa îi joacă adesori feste. Pe de altă parte, chiar dacă PD-L şi PNL îşi transmit semnale reciproce cu lanterna, Băsescu este tentat să revină în atenţia publicului, care dă semne de moleşeală şi plictiseală. Cum poate face asta? Simplu, prin spectacole gratuite gen “Un ministru imbecil”. Ca să organizeze spectacole gratuite, îi trebuie o recuzită pe măsură şi o rezervă consistentă de imbecili. Acum, ca să ştiţi şi dumneavoastră, imbecilii de calibrul dorit nu se găsesc chiar pe toate drumurile! Aţi auzit de imbecili în PD-L, chiar dacă nişte indivizi au pus organizaţia de la Constanţa pe butuci? Nu, desigur. Imbecilii cei mai buni de dat ca exemplu negativ poporului sînt în guvern, eventual, în PNL. De acolo îşi alege preşedintele exemplele sale revoluţionare de luptă şi viaţă. Dacă l-ai tăiat de la sursă, Băsescu rămîne fără replică, în timp ce sondajele scad, scad... Din acest punct de vedere, consider că refacerea Alianţei DA reprezintă o operaţiune anevoioasă. Dacă se va realiza, conform celor spuse de domnia sa, Băsescu va trebui să accepte să colaboreze cu o alianţă imbecilă, devenind partener cu toţi cei pe care i-a măscărit!