În satele româneşti, încercările de a crea condiţii de viaţă considerate normale în prezent se soldează, adeseori, cu eşecuri. Totuşi, oricât de mult am vrea să credem că şi în sate ar trebui să existe aceleaşi condiţii ca la oraşe, realitatea ne arată că nu întotdeauna se poate. Din ce în ce mai multe localităţi din judeţul Constanţa încearcă să mai facă un pas spre civilizaţie prin diverse proiecte de infrastructură, cum ar fi instalarea reţelelor de alimentare cu apă şi canalizare. Problemele de care se lovesc cele mai multe dintre aceste comune sunt legate, în principal, de lipsa banilor. Pentru unele localităţi se aprobă finanţarea, chiar dacă asta înseamnă să mai rămână câteva luni, poate chiar ani, pe liste de aşteptare. Sunt şi cazuri în care proiectele sunt respinse nu pentru că nu sunt bine întocmite, nici pentru că nu ar fi necesare, ci, pur şi simplu, pentru că nu este rentabilă implementarea lor.

NECESAR, DAR NERENTABIL Un astfel de caz este cel al comunei Adamclisi. Acum mai mult de doi ani, autorităţile locale au depus un proiect pentru instalarea unei reţele de alimentare cu apă în satul Abrud. Singura sursă de apă din localitate este o cişmea veche de mai bine de o sută de ani. „Oamenii din Abrud sunt, cumva, marginalizaţi. Trebuie să meargă în fiecare zi să-şi ia apă de la o cişmea foarte veche. Nici măcar fântâni nu sunt acolo”, a spus primarul comunei Adamclisi, Anton Burcea. Cu toate acestea, proiectul a fost respins de Ministerul Dezvoltării. Gândind pragmatic, un astfel de proiect, deşi este necesar, ar fi mai puţin rentabil, în condiţiile în care sunt localităţi cu mai mulţi locuitori pentru care nu se găsesc fonduri. La urma urmei, când banii sunt puţini, lucrurile trebuie să fie prioritizate. Şi, dacă ar fi să facem o exagerare, un sat precum Abrud ar necesita mult mai mulţi metri de conductă decât numărul de locuitori pe care îi are (114, conform recensământului din 2002). Din păcate, în satele atât de mici, investiţiile în infrastructură sunt, pur şi simplu, nerentabile.