Atacurile sinucigaşe comise de reţeaua teroristă al-Qaida au provocat moartea sau rănirea a peste 4.000 de irakieni în ultimele şase luni, a anunţat Pentagonul. Cea mai mare parte a acestor atacuri au fost comise de terorişti din reţeaua condusă de Ossama bin Laden, care nu sînt de origine irakiană. Specialiştii armatei americane susţin că numărul combatanţilor străini este relativ scăzut, dar au efecte devastatoare pentru populaţia irakiană. Al-Qaida atrage lunar între 60 şi 80 de străini în Irak, unde reţeaua teroristă şi-a făcut simţită prezenţa după invazia americană din martie 2003. Prin urmare, al-Qaida este principalul factor de destabilizare ce vizează Guvernul irakian. Forţele coaliţiei aflate sub comandament american au în vizor bastioane al-Qaida din Irak şi au ucis sau capturat 26 de lideri importanţi în lunile mai şi iunie.

Pentagonul se aşteaptă ca reţeaua al-Qaida din Irak să riposteze cu atentate spectaculoase, după ce ofensiva armată din zona Bagdadului a destabilizat activităţile reţelei. Trupele americane au descoperit, luna trecută, un centru major de producţii video condus de al-Qaida din Irak, în apropiere de oraşul Samarra. Un studio de film şi 12 computere erau utilizate pentru conceperea de materiale video şi postere de propagandă. La finalul săptămînii trecute, 250 de persoane au fost ucise în Irak, dintre care 150 într-o explozie de proporţii în nordul oraşului Tuz Khurmato. Oficialii irakieni i-au acuzat pentru producerea acestui atac pe militanţii sunniţi islamişti. Peste Ocean, Senatul american a adoptat, miercuri, cu unanimitate de voturi, un text ce denunţă “complicitatea” Iranului în uciderea militarilor americani din Irak, avertizînd regimul de la Teheran în legătură cu ajutorul acordat insurecţiei. Comandamentul american din Irak acuză Republica Islamică nu doar pentru finanţarea combatanţilor suspectaţi de comitere a crimelor, ci şi pentru orchestrarea atentatelor prin intermediul al-Qods, unitate de elită a Gardienilor Revoluţiei Iraniene. Autorităţile de la Teheran au dezminţit ferm orice implicare, calificînd acuzaţiile americanilor drept “ridicole”.

Congresmenii au ajuns la un consens şi în privinţa necesităţii de a modifica strategia SUA în Irak, însă nu există un punct de vedere unitar despre măsurile care ar trebui adoptate, unii membri ai Legislativului încercînd în special să reducă prerogativele prezidenţiale. Democraţii, care au suferit deja un eşec în încercarea de a obţine retragerea trupelor din Irak, nu au reuşit deocamdată să strîngă numărul necesar de voturi pentru a-l constrînge pe preşedintele Bush, în pofida faptului că a obţinut sprijinul unor republicani. Peste 12 amendamente au fost depuse în Congres, susţinînd de la retragerea imediată din Irak pînă la diferite planuri de retragere progresivă. Toate au în comun dorinţa ca preşedintele Bush să nu mai gestioneze acest conflict, pe fondul creşterii numărului de victime americane şi erodării susţinerii din partea opiniei publice. În replică, administraţia Bush va anunţa, într-un raport despre situaţia din Irak, că au fost înregistrate “progrese semnificative” în cel puţin jumătate dintre obiectivele politice şi militare stabilite de Congres. Raportul va menţiona însă şi cazuri în care acţiunile Guvernului irakian nu sînt satisfăcătoare, subliniind că este prea devreme să fie extrase concluzii definitive. În continuare, însă, preşedintele Bush este încrezător că SUA pot cîştiga în Irak.