Lui Ion Bârlădeanu, „regizorul de colaje” al cărui talent a uimit mai întâi Occidentul - pentru că, parafrazând celebra maximă biblică, „nimeni nu e apreciat în ţara lui” - i se potriveşte foarte bine „portretul-robot” al artistului din toate timpurile. Nonconformist, taciturn, departe de lumea dezlănţuită, la nivel ideatic, dar simţindu-i din plin zbaterile existenţiale, în realitate, nea Ion trăieşte acum, de când a devenit celebru, ca şi în urmă cu câteva decenii, când a descoperit arta de a face colaje: simplu. Pe atunci, când făcea portrete, ridiculizând cuplul Ceauşescu, nu ştia că arta sa poartă un nume, colaj.

La sfârşitul lunii noiembrie, Ion Bârlădeanu care, astăzi, îşi serbează ziua numelui, a fost protagonistul unei insolite expoziţii, „Cowboy-ul meu”, realizată de Carmen Lidia Vidu şi vernisată la hotelul Iaki din Mamaia. Expoziţia, o premieră pentru Constanţa, a reprezentat revenirea lui Ion Bârlădeanu, după aproape patru decenii, în oraşul de la malul mării.

Reporter (Rep.): Ce amintiri vă leagă de Constanţa, după 40 de ani de... absenţă?

Ion Bârlădeanu (I. B.): Eu am fost docher în port. Am fost hamal, aşa cum a fost Ilarion Ciobanu, cândva. Oamenii revăd desenele caricaturale pe care le făceam acum 40 de ani în port.

Rep.: Cum aţi descoperit colajul?

I. B.: Dintr-o întâmplare banală. Când făceam caricatură, pe personajele desenate puneam pălării decupate din reviste. Eu nu ştiam de Andy Warhol, de Duchamp. Nu ştiu engleză. Colaje au mai făcut şi alţii înaintea mea. Nu ştiam ce înseamnă pop-art. M-am născut cu darul ăsta. De mic, copiam poze din ziare, le făceam cu indigo.

Rep.: Cum vi s-a schimbat viaţa după filmul difuzat de HBO, „Lumea văzută de Ion B.”?

I. B.: Datorită filmului, mă cunoaşte lumea şi în străinătate. Eu sunt mai cunoscut în străinătate, decât în România. Fac ceea ce fac pentru a descreţi frunţile oamenilor. De exemplu, Toma Caragiu făcea comedie, dar în viaţa reală era... trist.

Rep.: Dvs. ce fel de om sunteţi?

I. B.: Eu am două vieţi: artist şi om simplu.

Rep.: Sunteţi celebru şi pentru întâlnirea de la Paris cu Angelina Jolie.

I. B.: Am cunoscut şi alte personaje, unele mai... celebre decât ea. Am cunoscut, de exemplu, o actriţă canadiancă, tot la fel de celebră, joacă în filmul „Aproape de lună”, făcut de Caranfil, la Buftea (n. r. Vera Farmiga) Apoi am cunoscut un tip de am crezut că e băiatul lui Orson Welles.

Rep.: Cum sunteţi primit şi privit în străinătate?

I. B.: Am rămas surprins. Mi-au luat interviuri BBC, ziarul „Le Figaro”, în Franţa. Eu nu câştig prea mult, dar am şi satisfacţii. Prin arta mea, mă plimb prin lume.