Săptămâna care urmează praznicului Învierii Domnului este cunoscută în popor drept Săptămâna Luminată. În vechime, Botezul era săvârșit în noaptea de Paște, iar cei botezați erau numiți luminați și purtau haine albe în toată săptămâna următoare, de unde și numele de Săptămâna Luminată. Începând din Duminica Sfintelor Paști și până la Înălţarea Domnului, la Liturghie se cântă Axionul Paștilor, „Îngerul a strigat”, iar credincioșii se salută cu cuvintele „Hristos a Înviat!” și răspund „Adevărat a Înviat!”. În Săptămâna Luminată nu se citește Psaltirea și nu se fac parastase pentru cei trecuți la cele veșnice, slujbele fiind reluate după Duminica Tomii. Slujbele de înmormântare din Săptămâna Luminată sunt oficiate după o rânduială specială. Slujba înmormântării este înlocuită de slujba Învierii, iar cântările acestei slujbe vorbesc de biruința vieții asupra morții.

Marți, în Săptămâna Luminată, au loc uscarea și sfărâmarea Sfântului Agneț (Sf. Agneț este pâinea care, prin sfințire, se va preface în Trupul Mântuitorului), sfințit în cadrul Liturghiei Sfântului Vasile din Sfânta și Marea Joi, din Săptămâna Patimilor. Al doilea Agneț este uscat și sfărâmat după o rânduială specială. După ce este sfărâmat, este așezat într-un chivot pe Sfânta Masă din Altar. Acest Agneț este folosit de-a lungul întregului an pentru împărtășirea bolnavilor sau a celor care nu pot merge la biserică din motive bine întemeiate. În vinerea din Săptămâna Luminată, de Izvorul Tămăduirii, se obișnuiește să se săvârșească slujba sfințirii celei mici a apei.

TRADIȚII ȘI OBICEIURI

Se spune în popor că Săptămâna Luminată este consacrată morţilor. Ea este denumită şi Săptămâna Blajinilor sau Paştile Morţilor. Se crede că cei care mor în ziua de Paşte şi în prima săptămână de după Paşte merg direct în Rai, indiferent de păcatele pe care le-au comis, pentru că lumina şi uşile Raiului sunt deschise, iar cele ale iadului sunt închise, potrivit unor credinţe populare. Altele descriu că acela care se naşte în această săptămână va fi un om norocos. De asemenea, credințele populare spun că odată cu sărbătoarea Învierii se deschid mormintele şi spiritele morţilor părăsesc cimitirele pentru a petrece Sărbătorile împreună cu cei vii. De aici au apărut şi obiceiurile precum aprinderea focurilor pentru morţi, pe dealuri sau în preajma bisericilor, unde se află şi cimitirele. Focul are rolul de a îndepărta spiritele malefice. O altă tradiţie spune că spiritele morţilor vin să se încălzească la aceste focuri.