Trupa "Simplu" a fost una din primele formaţii care au lansat, în România, curentul "dance" şi au readus în atenţie break-dance-ul. C.R.B.L., unul din componenţii trupei, se află, în aceste, zile, alături de colegii săi, pe litoralul românesc. Interpret şi dansator, C.R.B.L. a acordat cotidianului "Telegraf" un interviu, în care a vorbit despre "începuturile" Simplu", dar şi despre viaţa sa personală.

Rep.: Cum aţi ajuns să treceţi de la break-dance la ceea ce este acum trupa "Simplu"?

C.R.B.L.: Ne-am dorit să ducem cît mai departe numele trupei noastre. Am readus break-dance-ul în România, fiind prima trupă oficială de break-dance. La un moment dat, casa de discuri ne-a spus că nu putem să ne susţinem, vînzările nu sînt foarte mari şi atunci a trebuit să facem un... compromis, care, de fapt, nu a fost un compromis, ci s-a materializat în ceea ce simţeam. După ce a venit "Smiley", s-a născut noua trupă "Simplu", apoi au venit discurile de aur, vînzările, locul I în multe topuri de specialitate. Am ajuns să concurăm cu multe trupe bune din ţară. În plus, avem un atu faţă de alte formaţii: dansul. Trupa "Simplu", în momentul de faţă, are un concert de o oră, în care se cîntă live şi se dansează, în acelaşi timp. Dacă vrei, se poate.

Rep.: Trupa "Simplu" trăieşte doar din muzică?

C.R.B.L.: Cred că "Simplu" trăieşte pentru muzică, nu poţi trăi doar din muzică, cerinţele fiind mult mai mari, iar viaţa este destul de dură cu toată lumea. Toţi vor să aibă cel puţin o casă, o familie, un cămin... şi este greu. De la pampers pînă la un TV, toate costă mult. Trebuie să facem toţi bani şi separat, atît cît ne duce mintea sau talentul.

Rep.: Cum împăcaţi viaţa de artist cu cea de familie?

C.R.B.L.: Pentru un artist este foarte greu, trebuie să faci sacrificii, în detrimentul familiei. În momentul în care ţi-ai ales scena şi vrei să faci acest lucru, famila are de suferit. Nu ai timp, trebuie să fii pe scenă, trebuie să zîmbeşti mereu şi să faci ceea ce ţi-ai dorit să faci, dar pe acasă nu mai treci, decît foarte rar şi pentru foarte puţin timp. Îţi este dor de familie. Membrii trupei "Simplu" sînt din Piteşti şi este greu să mergi acasă. Doar cînd sîntem în trecere prin Piteşti şi ne mai oprim, zece minute, la părinţi. Este foarte dificil...

Rep.: Cum l-ai cunoscut pe "Smiley"?

C.R.B.L.: Pe "Smiley" îl ştiu de mult timp, pînă să iasă trupa "Simplu" pe piaţă. Eram două trupe în Piteşti, noi eram o trupă de break-dance, el avea trupă cu Randi şi cu încă un băiat, erau două trupe concurente la balurile de boboci. Ne cunoşteam de foarte mult timp. Propunerea mea la casa de discuri a fost următoarea: "Este un băiat din Piteşti, care cîntă". Nici măcar nu mi-l imaginam pe "Smiley" făcînd parte din "Simplu" sau că se va apuca de break-dance. Aşa a devenit cel mai bun prieten al meu...

Rep.: Cum aţi ajuns să colaboraţi cu Marius Moga?

C.R.B.L.: Marius s-a lansat pe piaţa muzicală românească cu două albume: cel al trupei "Akcent" şi cel al formaţiei "Simplu". În momentul în care s-a lansat cu aceste materiale discografice, atunci s-a relansat şi trupa Simplu" cu "Smiley". De atunci, începînd cu munca din studio, eu cu "Smiley" şi cu Moga am făcut un trio de prieteni, pe care nu-i despart cîrcotelile şi bîrfele din show-biz-ul românesc. Marius Moga a fost amic, apoi am devenit prieteni, apoi colegi, impresar, manager... Am format o familie, am mers mai departe şi asta facem şi acum.

Rep.: Aţi avut de suferit (fizic) de pe urma break-dance-ului?

C.R.B.L.: Da... Pe o scenă, lui "Piticu" i-a sărit cotul, cei de la tehnic au băgat fum pe scenă, deşi îi atenţionasem în această privinţă. Dar pentru show-ul de televiziune au dat cu fum, iar scena a devenit alunecoasă. "Omu' Negru" a avut probleme la genunchi, "Smiley" se operează... Toţi am avut probleme. Articulaţiile sînt problemele noastre zilnice, pentru că am început, ca nişte copii, din dragoste pentru dans, am început să dansăm fără a realiza cît de importantă e o încălzire sau o saltea pentru încercări. Acum se simt aceste lucruri.

Rep.: Nu vă este greu să continuaţi în astfel de condiţii?

C.R.B.L.: Este greu, dar este ca un drog, un virus pe care nu ai cum să-l laşi.

Rep.: Dacă aţi fi renunţat la dans, ce altceva aţi fi făcut?

C.R.B.L.: Cred că m-aş fi apucat de armată sau mă făceam salvamontist. Dar eu fac dans de cînd mă ştiu, de la trei ani dansez încontinuu. Aici voi muri, în acest show-biz, dacă nu pe scenă, cel puţin în spatele scenei, susţinînd alţi copii talentaţi.