MAI PUŢINI BANI Consumul intern este slăbit - auzim mesajul pe toate canalele. O spun retailerii şi băncile, o recunosc chiar şi autorităţile şi banca centrală. O notă - consumul se măsoară în funcţie de venitul disponibil (venit total minus taxe curente). Astfel, venitul disponibil scade sau creşte în funcţie de ce se întâmplă cu birurile. Iar din 2008 încoace, taxele au fost mereu în creştere. Ba mai mult, venitul a fost influenţat şi de scăderea salariilor şi de pierderea joburilor în mediul privat şi, temporar, în sectorul public. „Situaţia este cât se poate de gravă. Dacă luăm ca bază 2008, vedem că, în august 2013, venitul disponibil în economie este la 80%. Altfel spus, suntem cu 20% mai săraci, după cinci ani de reforme girate de Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi Comisia Europeană (CE). Deşi nu este o scuză, pentru că autorităţile ar fi putut acţiona anticiclic, scăzând taxele, evoluţia venitului disponibil este explicată, în mare parte, de recesiune. Totuşi, un lucru este clar - deciziile de la centru au influenţat negativ venitul disponibil, adică românii au mai puţini bani”, spune analistul Florin Cîţu. Dintre deciziile proaste amintim majorarea peste noapte a TVA în 2010 şi chiar şi introducerea, în 2013, a obligativităţii folosirii sistemului TVA la încasare de către micile afaceri. Noua regulă a scos din piaţă o sumedenie de microîntreprinderi, pe care partenerii mari le-au eliminat din „cercul încrederii”. Nu-i de mirare că Ministerul pentru IMM a decis să elimine obligativitatea TVA la încasare din 2014.

ÎN TOPUL FISCALITĂŢII Desigur, şi parafiscalitatea contribuie serios la sărăcie. Potrivit unui studiu al Băncii Mondiale (BM), statul român îşi supune contribuabilii la una dintre cele mai mari poveri fiscale din UE. Din calculele BM, impozitarea terenurilor este singurul capitol la care România are o fiscalitate mai redusă decât celelalte state europene. Restul taxelor şi impozitelor (în special cele pe muncă) duc povara totală a fiscalităţii chiar peste media celor mai bogate state. „Pentru o firmă românească, rata totală de taxare (incluzând impozit pe profit, taxe pe muncă şi alte impozite) ajunge la aproape 43% din profit, peste media comunitară de 41,3%. În economiile dezvoltate, procentele sunt mai mici - Marea Britanie (34%), Elveţia (29,1%), Danemarca (27%), Finlanda (39,8%) sau Norvegia (40,7%)”, se arată în raportul Paying Taxes 2014 al BM. Evident, analiştii instituţiei financiare nu iau în calcul TVA (România e pe locul 2 în UE la acest capitol, cu 24%) şi nivelul accizelor (recent anunţatele majorări ne vor propulsa cu siguranţă în topul fiscalităţii). De asemenea, nu a fost inclus nici impactul noului impozit de 1,5% pe construcţiile speciale ale firmelor, contestat aprig de mediul autohton de afaceri. Desigur, dacă ar fi să facem o inventariere a tuturor taxelor şi tarifelor parafiscale, ne-ar apuca durerea de cap.

CRIZA, ÎNTREŢINUTĂ Din păcate, nici măcar pe puţinele efecte bune ale taxelor mai mari (bani mai mulţi la buget, spre exemplu) nu ne putem baza. Să ne aducem aminte că la 1 octombrie a intrat în vigoare o taxă suplimentară de un euro/centimetru cub pentru maşinile cu motor mai mare de trei litri. Câte maşini de gen credeţi că s-au înmatriculat oficial, în ultimele două luni, la nivel naţional? Una singură. „Creşterea accizelor, dar şi a altor taxe, nu este neutră pentru economie, chiar dacă s-ar confirma aşteptările autorităţilor şi nu s-ar transfera integral în preţuri. Şomajul şi deficitul de cerere au crescut deja din 2013. Majorarea accizelor, mai ales pentru bunuri cu cerere inelastică, agravează evaziunea fiscală, şi mănâncă din profiturile companiilor, care vor reduce planurile de investiţii şi numărul de angajaţi”, spune Florin Cîţu, citat de Capital.ro. Şi Consiliul Investitorilor Străini, şi Asociaţia Oamenilor de Afaceri din România, dar şi mai multe structuri locale pro-business, precum Camera de Comerţ din Constanţa, au avertizat autorităţile că drumul pavat cu taxe şi impozite adânceşte şi mai mult criza. Să vedem dacă şi ascultă cineva.