Am reţinut ultima declaraţie războinică a lui Ion Mincă, liderul Partidului Conservator Constanţa. Citez: ”Nu voi fi marioneta lui Tusac”. Domnul Mincă ne-a obişnuit cu tragismul său personal, domnia sa numărîndu-se printre cei mai “dramatici” politicieni locali. Cînd era în PRM, dacă îmi aduc eu bine aminte, nu se acomoda deloc cu umbra generată de şeful său de partid. Pe atunci, Mincă spunea că nu vrea să fie marioneta lui Ion Anghel. Pe urmă, actualul şef al conservatorilor constănţeni a urcat treptele ierarhiei. S-a luat în gură, cum se zice, cu fostul primar al Mangaliei. La o altă scară, declara: ”Nu vreau să fiu marioneta lui Zanfir Iorguş“. Astăzi, după o bălăcăreală de zile mari în campania electorală pentru alegerile locale de anul trecut, sînt din nou “fraţi de sînge”! În politică, după cum am constatat, la nevoie, se poartă frăţia de acest gen. Actualul guvern, de pildă, este produsul unor transfuzii de sînge de la dreapta spre stînga şi invers. Revin la declaraţia lui Ion Mincă faţă de Tusac. Esenţa este una mai puţin constructivă, ca, de altfel, toate discuţiile purtate pe această temă în ultima vreme. Din păcate, ambiţiile politicienilor au îngropat Mangalia! Tonul folosit este din ce în ce mai arţăgos. Asistăm, practic, la un nesfîrşit război al declaraţiilor belicoase. După sentinţa Tribunalului Constanţa privind soarta Consiliului Local Mangalia, în zilele care au urmat, am discutat cu cîţiva dintre consilierii locali ostili actualului primar. Niciunul, dar niciunul, nu a adus în discuţie măsurile pe care intenţionează să le propună pentru punerea în mişcare a oraşului. Fiind vorba de o tabără care continuă să se răfuiască doar cu Tusac, idealul lor se limitează la acţiuni ce vizează plata unor poliţe. Sigur, trebuie să recunosc, şi primarul are partea lui de vină în toată această poveste, dar, într-un fel sau altul, pentru binele mangalioţilor, trebuie să se ajungă la consens. Ţinînd cont de starea de nervozitate a unor “revoluţionari” consacraţi, precum Mincă, gata oricînd să întoarcă totul cu susul în jos, e greu de crezut că domnii consilieri vor ajunge să aibă un numitor comun - soarta oraşului. Mă surprinde poziţia oarecum pasivă a deputatului Iorguş, aşa zisul “duşman de moarte” al primarului Tusac. Pînă mai ieri, ca să folosim un reper simbolic de timp, ar fi fost în stare să-l strîngă de gît pe cel care l-a ridiculizat la alegerile locale. Ca să-i facă viaţa cît se poate de grea, a asmuţit asupra sa toată suflarea Mangaliei. De un an, practic, de cînd a pierdut alegerile locale, Zanfir Iorguş se chinuie să-l scoată din circuitul politic pe Tusac. Cu o perseverenţă demnă de o cauză mai bună, a tras din toate poziţiile. Pentru a sensibiliza opinia publică s-a integrat în diverse “lanţuri umane”. Cu pieptu-i de aramă, ăla veritabil, a apărat parcurile pe care chiar domnia sa le condamnase la... moarte! Fără îndoială, tot ceea ce s-a întîmplat la Mangalia se datorează războiului absurd declanşat de Iorguş, căruia, din cîte am constatat, nu i-a trecut nici acum supărarea după momentele penibile din campania electorală. Chiar dacă se apropie alegerile prezidenţiale, domnul deputat are de îndeplinit misiunea lui personală. În acest context, cred că reacţia nervoasă a conservatorului Mincă nu este întîmplătoare. Cu alte cuvinte, sînt convins că, în ciuda intervenţiei prefectului Liviu Brăiloiu, la Mangalia nu va fi linişte prea curînd... Cafturile politice vor continua pe un alt palier. În această ecuaţie, în funcţie de mişcările făcute în PRM, vom şti dacă Ion Mincă se va mai putea baza pe votul lui Ion Anghel în Consiliul Local. Revenirea la timona PRM a lui Dan Claudiu Tănăsescu nu reprezintă un motiv de bucurie pentru domnul Anghel, alias John de la “Foişor”, contestat din ce în ce mai mult în filiala Mangalia.