INUNDAŢII Oficialii din Veneţia au lansat o alertă de creştere a nivelului mării în oraş, în contextul în care centrul turistic şi celebra piaţă San Marco sunt inundate de miercuri. Primăria a instalat pasarele de lemn, pentru a permite turiştilor şi localnicilor să circule în ciuda apei de pe străzi şi din pieţe. Conform previziunilor specialiştilor, ”acqua alta”, care s-a situat în timpul zilei la o înălţime de 1,10 metri deasupra nivelului normal, ar urma să atingă spre miezul-nopţii 1,40 metri deasupra pragului obişnuit. Fenomenul ”acqua alta” este cauzat de rezultatele conjugate ale mareei, ale intemperiilor puternice şi ale refluxului regulat al apelor Mării Adriaticii spre laguna veneţiană. Cel mai mare nivel al apel din istoria Veneţiei datează de la 4 noiembrie 1966: oraşul a fost acoperit cu un strat de apă de 194 de centimetri, în contextul în care întregul teritoriu italian s-a confruntat cu inundaţii catastrofale. De atunci, Guvernul italian a demarat prin proiectul Moise lucrări ample pentru a construi 78 de diguri mobile, de o lungime cumulată de circa doi kilometri, la intrările în lagună. Lucrările, ale căror costuri anticipate se ridică la patru miliarde de euro, au început în 2003 şi ar urma să se încheie în 2014.

Vulnerabilitatea Veneţiei s-a agravat de-a lungul anilor. În deceniul 1993-2002 au avut loc peste 50 de inundaţii iar oraşul s-a scufundat 23 de centimetri pe parcursul secolului XX. De altfel, un val de intemperii a lovit, începând de miercuri dimineaţă, o bună parte din teritoriul Italiei, cauzând probleme în special de navigaţie, în timp ce mai multe insule din Golful Napoli au rămas izolate de restul continentului. În unele regiuni din Sicilia au fost închise şcolile primare, în timp ce în Toscana, circa 50 de persoane au fost evacuate într-o zonă afectată deja puternic de inundaţii în 2011. Şi locuinţe de pe litoralul roman au fost inundate însă, conform previziunilor meteo, valul de intemperii urma să se încheie ieri.

PROTECŢIA POPULAŢIEI În celălalt colţ al lumii, cei 13 milioane de locuitori ai capitalei japoneze sunt protejaţi de pericolul inundaţiilor printr-un complex impresionant de tunele subterane de deversare a apei, demne de un film ştiinţifico-fantastic. Tunelele demonstrează felul în care administraţia oraşului Tokyo, situat într-o regiune de risc ridicat în faţa inundaţiilor şi a cicloanelor tropicale, s-a adaptat mediului şi condiţiilor meteo. De obicei păstrat secret faţă de public, ansamblul a fost vizitat ieri de jurnaliştii de la CNN, care au fost însoţiţi de ingineri în turul Tunelului de Deversare a Apei.

Aşezat la periferia capitalei japoneze, în spatele unei mici clădiri guvernamentale şi dedesubtul unui teren de fotbal şi al unui parc pentru amatorii de skateboard, ansamblul arhitectonic este atât de puţin vizibil încât oricine poate trece de zeci de ori pe lângă intrare, fără să o observe. Construit între 1993 şi 2006, cu aproape trei miliarde de dolari, complexul este mult mai impresionant decât îi sugerează numele, au apreciat jurnaliştii americani. După ce au coborât pe o serie de scări masive spiralate, aceştia au ajuns într-o hală de dimensiuni uluitoare, pe care au asemănat-o cu o versiune subterană a templului grecesc Parthenon. Primul rezervor de apă se întinde pe mai mult de 97 de metri în lungime şi este mai înalt decât o clădire cu cinci etaje, complexul având în total cinci astfel de rezervoare masive, capabile să elimine apa de-a lungul unui tunel lung de aproape 6,5 kilometri. În această zonă a prefecturii Saitama, ploile torenţiale obişnuiesc să inunde bazinul râului Naka, lucru pe care autorităţile speră să îl controleze prin sistemul incredibil de drenare aflat în subteran. În situaţia în care apa ajunge să umple rezervoarele şi tunelele, inginerii pot accesa sistemul în inima lui, o serie de patru turbine acţionate de motoare cu reacţie asemănătoare celor din aparatura unui avion Boeing 737. Turbinelor li se permite atunci să canalizeze apa din inundaţii către un alt râu, Edo. Această porţiune a subteranului din Tokyo nu poate fi comparată cu cel din New York, un adevărat labirint de tunele, sisteme de scurgere şi linii de alimentare. În acest sens, inginerii japonezi sunt primii care precizează că sistemul dezvoltat de ei, deşi remarcabil, este menit să facă faţă ploilor torenţiale iar o furtună de tipul uraganului Sandy ar fi o adevărată provocare căreia ar trebui să-i reziste.