Noua comedie „America, venim!”, o producție 100% românească, dar ale cărei filmări s-au desfășurat în mare parte la New York, a ajuns, de săptămâna trecută, și pe marele ecran constănțean. La premiera oficială a acestei comedii savuroase, plină de situații amuzante și inedite, a fost prezentă, la Cityplex, și actrița Tania Popa, protagonistă în lungmetrajul lui Răzvan Săvescu. Prezență tonică, aceasta s-a întâlnit cu publicul, răspunzând cu umor și bună dispoziție tuturor întrebărilor, fotografiindu-se cu doritorii și povestind întâmplările pline de haz prin care a trecut echipa de filmare în America. În rolurile principale, cinefilii îi pot recunoaște pe: Mihai Călin, Adrian Văncică, Gheorghe Ifrim, Ion Sapdaru, Ioana Blaj, Alexandru Bindea, Oana Ioachim și, desigur, pe Tania Popa. Filmul se bucură și de participarea unei actrițe de origine croată, celebră la Hollywood, Mira Furlan, care s-a arătat fascinată de echipa din România.

Cu prilejul lansării comediei la Constanța, Tania Popa a povestit cititorilor „Telegraf”, într-un amplu interviu, despre aventurile actorilor români la New York, opriți de Poliție pentru că circulau pe autostradă într-un autobuz vechi, cu 30 de kilometri la oră.

Reporter (R.): Care este povestea rolului pe care îl faceți în „America, venim!”?

Tania Popa (T.P.): Regizorul Răzvan Săvescu mi-a fost partener în „Romeo și Julieta”, de altfel, noi, majoritatea actorilor din film, am fost colegi de facultate, în ani diferiți, e drept, dar am fost împreună și poveștile din film sunt adunate din timpul turneelor, sunt chiar adevărate! Și atunci a fost foarte simplu să se întâlnească, să scrie un scenariu, Răzvan Săvescu și Oana Ioachim, soț și soție, Libra Film să ne împărtășească inițiativa și să facă un film cu vechii colegi și prieteni. Ne-am jucat noi cu noi, a fost foarte distractiv, iar peripețiile pe care le-am trăit de-adevăratelea în America nu se văd în film, dar au fost incredibile.

R.: De ce fel de peripeții ați avut parte în America, mai exact?

T.P.: Vă spun una singură. Noi, actorii, eram într-un autobuz foarte vechi și... vai de mama lui și mergeam pe autostradă cu 30 de kilometri la oră, ca să putem să filmăm înăuntru. Erau trase fire pe dinafara autobuzului, iar înăuntru aveam neoane prinse cu scotch, cu pături, și Poliției i s-a părut suspect că un autobuz se deplasa atât de încet pe o autostradă. Ne-au oprit polițiștii, au intrat în autobuz, unde era dezastru (n.r. - râde), arăta exact ca în film. Ne-au dat drumul, pentru că noi am fost drăguți, zâmbitori, ei au plecat, dar au mai chemat încă două echipaje de poliție care ne-au oprit, ne-au percheziționat, ne-au cerut pașapoartele, a fost un circ întreg, dar până la urmă au găsit că șoferul nu avea asigurare la autobuz și polițiștii au uitat de noi și s-au luat de el.

R.: Deci, una peste alta, a fost o experiență de neuitat în America...

T.P.: A fost foarte tare! Eu am mai fost în America, dar n-am fost niciodată să muncesc în felul ăsta. Filmările au durat două săptămâni și a fost palpitant, frumos, iar eu sper să continuăm acest film, să fie serie.

R.: Cinefilii români au fost obișnuiți mai mult cu drame, mai ales după Revoluție. Se simțea nevoia și de o comedie în cinematografia autohtonă?

T.P.: Da, eu am avut noroc să joc în „Occident” de Cristian Mungiu, care a fost printre primele comedii după '90, cu el au început comediile. După părerea mea, această comedie chiar este pe gustul publicului, cu poveste fără prea multe complicații, foarte relaxată și sper din suflet că lumea nu o vină cu preconcepții dintr-astea... iar o dramă, iar comunism... să vină să se distreze! Noi ne-am distrat la filmări, cred că este primul film în care n-am muncit, ci m-am distrat alături de minunații mei colegi.

R.: Cum ați colaborat cu ceilalți actori?

T.P.: Extraordinar! Certurile erau ca acasă, așa cum m-aș certa eu cu soțul, nimic spectaculos. Noi toți, în afara Ioanei Blaj, am fost colegi de facultate, cu Mihai Călin am fost chiar în aceeași clasă și am jucat cu el toată facultatea, iar cu ceilalți am fost în ani apropiați, ne știm, a fost atât de simplu și de frumos. Iar actrița Mira Furlan, care joacă mult la Hollywood, a fost fascinată de noi, de români și de felul românesc de a fi.

R.: Cum ați ales să promovați acest film?

T.P.: Suntem într-un fel de turneu de promovare prin țară și ne-am împărțit fiecare cum a putut, deși suntem foarte ocupați și cu alte proiecte. Nici n-am știut că voi ajunge la Constanța și, când mi-au zis, eram ocupată, dar m-am bucurat că am ajuns și chiar am fost pe malul mării.

R.: Ce vă place mai mult, scena de teatru sau filmul?

T.P.: Teatrul e mult mai greu, dar îți dă satisfacții mai mari, pentru că nu prea ai voie să greșești în fața publicului, dar la film e satisfacția mare să vezi reacția stând alături de spectatori, fără ca ei să știe că ești în sală, să-i vezi cum reacționează.

R.: Și cum vi s-a părut că a reacționat publicul de la Constanța?

T.P.: N-am stat la tot filmul, dar am fost la ultima parte și am așteptat să râdă lumea și când am văzut că râde, totul a fost OK, înseamnă că s-au distrat!

R.: V-ați declarat mereu o familistă convinsă. Cum reușiți să împăcați viața de familie cu cariera?

T.P.: Da. Crescându-i pe copii în stil spartan și recomand tuturor celor care vor să facă copii să fie normali, să se poarte cu ei normal și să-i ia peste tot cu ei. Eu am doi copii care au crescut singuri, care se descurcă singuri și e foarte bine, pentru că ne au alături pe mine, pe tatăl lor, dar totuși, nu sunt dependenți de noi și asta îi va ajuta în viitor. Sunt umblați peste tot în lume, i-am născut pe scenă.

R.: Aveți un mesaj pentru cinefilii constănțeni?

T.P.: Să mergeți la film, indiferent că e românesc, american, francez, am puternica convingere că datorită artei, în orice formă ar fi ea, muzică, film, teatru sau pictură, ea vă face mai buni. Mergeți la film!

R.: Ce proiecte mai aveți?

T.P.: O groază... Sunt la Teatrul Național București de 20 de ani și am acolo trei spectacole, acum urmează o premieră (n.r. - „Leul deșertului”), cu Radu Beligan, și mai avem o producție de anul trecut, tot cu maestrul Beligan. Acum sper să încep un proiect la Antenă și sper să și scot prima colecție de haine, pentru că mă ocup și cu creații vestimentare.