Un angajat, în vîrstă de 58 de ani, al armatei americane de la baza militară Mihail Kogălniceanu, a fost internat, sîmbătă, într-un spital din Bucureşti, după ce a suferit un infarct miocardic acut. În primă fază, militarul a fost transportat, cu tensiunea scăzută, la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa, după care s-a luat decizia transferării lui la un spital din Capitală. Medicii constănţeni care au reuşit să stabilizeze starea americanului susţin că infarctul s-ar fi produs pe fondul unui efort material şi uman. Americanul a fost luat de la spital cu o ambulanţă SMURD şi, ulterior, preluat de pe heliportul Inspectoratului Poliţiei de Frontieră Constanţa, de un elicopter al MIRA, care l-a transportat la Institutul de cardiologie “C.C. Iliescu” pentru continuarea investigaţiilor de specialitate.

Deşi în urmă cu cîteva zile, o angajată în funcţia de purtător de cuvînt al bazei militare de la Mihail Kogălniceanu le-a telefonat jurnaliştilor constănţeni ca să ofteze în numele “autorităţilor române” referitor la faptul că în mass-media s-a folosit formularea ”baza americană de la Mihail Kogălniceanu” în contextul în care, spune ea, respectiva bază nu aparţine americanilor, aceeaşi angajată se contrazice în cazul acestui ultim incident. Întrebată în ce condiţii s-a produs infarctul militarului american, ea a afişat tradiţionala muţenie cu care cei plătiţi să asigure ”transparenţa” o abordează atunci cînd este implicat într-un eveniment vreun soldat sau vreun civil american. Iată ce consideră unii că se traduce prin transparenţă cînd vine vorba de un cetăţean ”oarecare”. Cea care semnează comunicatele cu titulatura ”Public Affairs Office”, Manuela Stroescu ne-a declarat într-o convorbire telefonică, intonînd cu un inexplicabil accent american: “La momentul ăsta, ceea ce pot să vă spun este că e vorba despre un angajat civil al departamentului forţelor armate(?!) şi a fost evacuat; este într-o condiţie medicală serioasă(?!), se află la Bucureşti în prezent şi cam atît este tot ce pot să vă spun.” Am întrebat-o ce înseamnă “condiţie medicală serioasă” şi răspunsul a invocat “dreptul la intimitate”, conform “legii pacientului”. Angajata a subliniat faptul ca nu “poate” să vorbească nici despre starea de sănătate şi nici despre condiţiile care au dus la agravarea stării de sănătate a americanului şi a precizat: “imediat ce o să am libertatea să fac declaraţii, o să vă anunţ”. Apoi a subliniat că nu ştie cînd va fi acest moment. Ca într-un dialog al surzilor, la sfîrşitul discuţiei, Manuela Stroescu a spus că nu este vorba despre un accident de muncă şi a adăugat, totodată: “nu ştim care sînt cauzele care au condus la acest incident”.

Desigur, noua funcţionară invocă faptul că responsabilitatea pentru situaţia cetăţenilor americani de pe teritoriul României o gestionează lucrătorii ambasadei americane. Dar acest fapt nu ne lămureşte cine secretizează ceea ce se petrece în baza militară sau cine mijloceşte problemele de comunicare dintre mass-media şi autorităţile americane. În aceste condiţii ne întrebăm cine are insomnii referitor la titulatura “baza americană de la Mihail Kogălniceanu”? Amintim că, în decursul acestui an, au mai fost incindente cînd angajaţi români din baza amintită au manifestat un limbaj necorespunzător faţă de cei care relatau pentru publicul constănţean aspecte legate de realităţile din zonă. Să concluzionăm că snobismul autohton suferă mutaţii neobişnuite de la hrana concentrată a soldaţilor americani? În mod suspect, atunci cînd vorbim de activităţi care “dau bine” sub aspect propagandistic, cum ar fi reabilitarea de către militarii americani a vreunui centru medical din apropierea bazelor militare de prin Cuca Măcăii, ”Public Affairs Office” ne lasă perplecşi prin excesul de zel de care dă dovadă, dar şi prin exprimarea neaoşă. În astfel de conjuncturi, invitaţiile parfumate către presă abundă cu o săptămîna înainte de eveniment cu informaţii, nume de militari americani şi bună-înţelegere…