Muzeul Marinei Române, unul dintre cele mai vizitate instituţii muzeale de la ţărmul mării, unic la nivel naţional prin tematică, deţine în patrimoniul său nu doar obiecte cu specific marinăresc, cum ar fi machetele de nave sau colecţiile de elice şi nave, ci şi alte obiecte deosebit de valoroase. Printre acestea se află şi un fragment de amforă romană cu seu topit de oaie şi solidificat, un obiect unic, conform specialiştilor, ce datează din secolele II-III. Fragmentul a fost descoperit în Marea Neagră, la o adâncime de 40 de metri, în urmă cu 28 de ani, la 25 septembrie 1982. „Nu a fost o descoperire realizată ştiinţific, ci una întâmplătoare. Din cauza faptului că a fost găsită în plasa unei nave de pescuit la sfârşitul unei zile de muncă, nu s-a putut stabili locul de unde a fost pescuită şi, astfel, nu s-au putut efectua scufundări pentru identificarea altor artefacte, care este posibil să se fi aflat în apropierea fragmentului deţinut de muzeul constănţean”, a specificat muzeograful dr. Andreea Atanasiu-Croitoru.

Potrivit buletinului de analiză al conţinutului cu nr. 8240 din 14 decembrie 1982, efectuat de „Laboratorul central pentru încercări şi expertize fizico-chimice”, calitatea seului de oaie, care a sfidat secolele, fiind conservat în fragmentul de amforă, este deosebit de bună: „cu excepţia acidităţii libere organice, ceilalţi parametri sunt comparabili cu ai unui seu proaspăt, de bună calitate”. Buletinul poate fi văzut alături de fragmentul de amforă care se regăseşte în expoziţia de bază a Muzeului Marinei Române.

În antichitate, seul de oaie era folosit pentru iluminat (la opaiţe) şi gătit, constituind, totodată, unul din ingredientele necesare în prepararea cosmeticelor naturale, dar şi în medicină.