Sezonul estival coincide, în fiecare an, cu deschiderea săpăturilor sistematice la şantierele arheologice ale Dobrogei. Chiar dacă, anul acesta, cercetările au debutat la sfârşitul lunii iulie, din cauza fondurilor tot mai mici alocate culturii, specialiştii Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie „scotocesc” cu pasiune în vechiul pământ al Dobrogei. La Ulmetum, săpăturile, finanţate şi în acest an de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional (MCPN) au început pe 25 iulie, iar rezultatele nu s-au lăsat aşteptate. Astfel, în primele zile de la începerea săpăturilor, arheologul Emilian Gămureac din partea MCPN a scos la iveală o amforă întreagă, dar şi material numismatic. La rândul său, arheologul Liviu Lungu, care, în aceste zile, se află la Ulmetum, preluând ştafeta de la colegii săi, responsabilul şantierului de la Ulmetum, cercetătorul ştiinţific I Gheorghe Papuc şi Emilian Gămureac, a declarat că s-au mai descoperit, pe lângă un bogat material ceramic, două opaiţe întregi şi alte fragmente de opaiţe şi amforete din perioada romană-târzie, dar şi un fragment de cască militară. Totodată, la poarta de N-V care a fost închisă, din motive de securitate, la scurt timp după ce a fost construită, s-au descoperit fragmente ale unor ziduri de construcţii, spaţiul din apropierea porţii fiind folosit de localnici la ridicarea unor construcţii din piatră de şist verde, pe care Vasile Pârvan le-a catalogat, iniţial, ca fiind de origine barbară, revenind, ulterior, pentru a-şi corecta afirmaţia.

Potrivit responsabilului şantierului de la Ulmetum, cercetătorul ştiinţific I Gheorghe Papuc, anul acesta, în situl din comuna Pantelimon se desfăşoară săpături pentru dezvelirea porţilor de sud şi de vest şi a bazilicii cetăţii. De asemenea, arheologii s-ar putea să reia cercetările, în funcţie de fondurile alocate şi la edificiul descoperit de Pârvan. Săptămâna viitoare, la cetatea Ulmetum, cercetările vor fi continuate de echipa de arheologi constănţeni alcătuită din Zaharia Covacef şi Tiberiu Potârniche.

Potrivit izvoarelor istorice, cetatea Ulmetum a fost construită în jurul secolului al III-lea, în perioada romană târzie şi a dăinuit până în veacul al VI-lea, în timpul epocii romano-bizantine. Cetatea a devenit, treptat, aşezare fortificată, în secolul al V-lea fiind atacată şi aproape distrusă de trei valuri hunice. Numele său se regăseşte în inscripţia descoperită la sfârşitul secolului al XIX-lea, în care erau amintiţi locuitorii „cives romani et Bessi consistenses vico Ulmeto” („cetăţenii romani şi bessi consistenţi din satul Ulmetum”).