Anunţată cu surleţe şi trîmbiţe, de către premierul Emil Boc şi ministrul Finanţelor, Gheorghe Pogea, amînarea la plată a firmelor cu datorii la bugetul de stat se dovedeşte a fi doar o iniţiativă populistă. La o privire mai atentă, cadoul oferit firmelor aflate în dificultate financiară este aproape inutil. Condiţiile sînt aceleaşi ca în cazul unui credit luat de la o bancă, în timp ce dobînda anuală este de 36,5% pe an, cu mult mai mare decît la un credit bancar. În această situaţie, un calcul simplu arată că orice companie care mai dispune de bunuri pentru a garanta cu ele va prefera dobînda mai mică a băncilor. Atît oamenii de afaceri, cît şi experţii în fiscalitate apreciază că măsura poate fi avantajoasă numai pentru companiile foarte mari, în timp ce companiile medii şi mici, cel mai probabil, nu vor apela la această facilitate, deoarece nu pot constitui garanţiile solicitate de stat. Astfel, doar firmele cu datorii mari la buget şi care deţin active ar putea ajunge să ia credit scump de la stat. „Ca mic întreprinzător, măsura luată de Guvern nu mă ajută cu nimic, nu dispun de garanţii pentru a putea beneficia de această facilitate. În plus, dobînda este mai mare decît majoritatea celor practicate de bănci. Mai bine apelez la un credit bancar pe care să îl pot rambursa eşalonat”, a afirmat Laurenţiu Marcu, managerul unei firme prestări servicii. Cu toate acestea, amînarea la plata datoriilor are un avantaj important pentru cei care doresc să supravieţuiască în piaţă şi anume amînarea executării silite şi, implicit, suspendarea popririi conturilor bancare. „Acestor firme, dacă îşi plătesc în continuare obligaţiile lunare către stat, timp de şase luni, le amînăm executarea silită. Nu le iertăm de datorii, Guvernul României nu este Moş Crăciun. Penalităţile la datoriile pe care le au curg în continuare, ele vor trebui să-şi plătească aceste datorii, doar că astăzi nu le executăm silit”, declara, la începtul lunii iulie, premierul Emil Boc. Potrivit Direcţiei Generale a Finanţelor Publice (DGFP) Constanţa, de amînarea la plata datoriilor ar putea beneficia aproximativ 1.800 de firme. „Nu este niciun avantaj de ordin financiar pentru contribuabili amînarea la plată a datoriilor, întrucît ei vor plăti această dobîndă de 36,5% pe an. În plus, dobînda este nedeductibilă fiscal, adică se impozitează cu 16%. Dorinţa Fiscului a fost de a nu pune popriri pe conturile datornicilor şi de a-i lăsa să-şi dezvolte afacerea, astfel încît, la sfîrşitul anului, să îşi poată achita datoriile”, a declarat directorul coordonator adjunct al DGFP Constanţa, Adriana Damian. Amînarea la plată a obligaţiilor fiscale neachitate la termen are ca obiect sume reprezentînd impozite, taxe şi contribuţii pe care contribuabilii le datorează bugetului, dar care nu au fost plătite la scadenţă. În fapt, prin această amînare, se acordă un alt termen de plată pentru obligaţiile fiscale respective, termen care nu poate fi mai mare de 6 luni şi care în niciun caz nu poate depăşi exerciţiul financiar (cel mai tîrziu 20 decembrie a anului fiscal în care se acordă). Sumele datorate urmează a fi încasate la împlinirea termenului pînă la care s-a acordat amînarea, ceea ce înseamnă că nu se vor pierde bani pentru bugetul acestui an. Firmele sînt obligate să prezinte şi o garanţie pentru a beneficia de această facilitate. În termen de 15 zile de la data comunicării deciziei de amînare la plată, contribuabilii vor constitui garanţii sub forma scrisorii de garanţie bancară şi/sau vor oferi bunuri libere de orice sarcini în vederea instituirii măsurilor asiguratorii, estimate cel puţin la valoarea contabilă. Garanţiile constituite şi/sau bunurile oferite vor acoperi sumele amînate la plată, precum şi majorările de întîrziere datorate pe perioada amînării. Amînările la plată îşi pierd valabilitatea dacă nu este îndeplinită condiţia garanţiei, iar pierderea valabilităţii amînării la plată atrage anularea acesteia, precum şi începerea sau continuarea, după caz, a executării silite, conform actului normativ. Pentru a beneficia de amînarea la plată a datoriilor bugetare, firmele trebuie să îndeplinească, cumulativ, o serie de condiţii, respectiv să nu înregistreze obligaţii fiscale restante la 30 septembrie 2008, să aibă depuse toate declaraţiile fiscale, să nu aibă înscrise fapte în cazierul fiscal şi să nu se afle în procedura insolvenţei.