Pasionaţii de istorie, dar şi cei preocupaţi de istoria navigaţiei româneşti sunt aşteptaţi, astăzi, de la ora 17.00, în aula Bibliotecii Judeţene „Ioan N. Roman”, la un eveniment editorial de excepţie: lansarea unei cărţi-document despre „naşterea, mărirea, decăderea şi dispariţia flotei româneşti”. Lucrarea „Amintiri despre o flotă pierdută”, structurată în două volume, „Navele româneşti ale Dunării şi Mării“ şi „Voiaje neterminate”, este rodul cercetărilor prin arhive şi documente a două nume cu rezonanţă pentru spaţiul dobrogean, jurnalistul de investigaţie Constantin Cumpănă şi bibliograful dr. Corina Apostoleanu. Despre procesul de documentare şi elaborarea acestei lucrări a vorbit jurnalistul Constantin Cumpănă, în cadrul unui amplu interviu acordat cotidianului „Telegraf”, din care publicăm, astăzi, ultima parte.

Reporter (Rep.): Cât de mult a trebuit să vă întoarceţi în trecut, pentru a facilita publicului accesul la aceste „Amintiri”...?

Constantin Cumpănă (C. C.): O întoarcere în timp de peste 175 de ani, mai exact până în septembrie 1834, când a fost construit velierul tip bric „Mariţa”, prima navă care a abordat tricolorul la catarg, construit la Giurgiu şi primind numele soţiei domnitorului Alexandru Ghica. După aceea, în mod cronologic, am trecut prin fiecare epocă şi am consemnat despre toate achiziţiile şi construcţiile de nave româneşti, ajungând până în zilele noastre.

Rep.: Cartea „Amintiri despre o flotă pierdută”, structurată în două volume, „Navele româneşti ale Dunării şi Mării“ şi „Voiaje neterminate”, însumează peste 1000 de pagini, format A4. Cât timp aţi lucrat la documentarea şi realizarea acestei ample lucrări?

C. C.: Tot ceea ce ţine de materializarea acestui proiect publicistic - documentare, analiză, prelucrare, elaborare, redactare, tehnoredactare, corectură şi pregătirea în vederea tipăririi - a durat peste doi ani, dar repet, fără sprijinul extrem de valoros al dr. Corina Apostoleanu, apariţia lucrării nu ar fi fost posibilă acum, ci mult mai târziu, poate chiar peste cel puţin doi ani. Cartea poate fi un instrument de lucru la dispoziţia celor care au ca principală preocupare cercetarea tradiţiilor navale româneşti, dar şi o lectură incitantă şi inedită pentru cei care vor să afle când, unde, ce, cum, câte şi de ce au fost construite nave româneşti, enormele eforturi financiare, tehnice şi umane consumate pentru constituirea unei flote comerciale şi militare.

Rep.: E greu de crezut că periplul dvs. publicistic prin istoria navigaţiei maritime şi fluviale româneşti se va termina cu „Amintiri despre o flotă pierdută”. Ce le mai pregătiţi celor care vă citesc cărţile cu aviditate şi aşteaptă cu mare interes noile apariţii editoriale care vă poartă semnătura şi în care îl regăsesc, cu bucurie, pe talentatul jurnalist de investigaţie Constantin Cumpănă?

C. C.: După cum am spus anterior, există o idee pentru un viitor proiect publicistic. Ca şi în cazul cărţii despre Terente, următoarea carte nu va mai avea o tematică navală, ci de altă natură, spaţiul va fi exclusiv în Constanţa, în perioada interbelică. Mai multe nu pot să deconspir, dar reiterez dorinţa ca acest proiect să-l materializez tot împreună cu dr. Corina Apostoleanu, pentru mine fiind o garanţie solidă a unei alte reuşite publicistice.