Jurnalistul de investigaţie Constantin Cumpănă şi bilbliograful dr. Corina Apostoleanu îi invită pe iubitorii de cultură şi pe toţi cei pasionaţi de istoria navigaţiei româneşti să descopere „Amintiri despre o flotă pierdută”, în cadrul unui eveniment editorial de excepţie, ce va avea loc mâine, de la ora 17.00, în aula Bibliotecii Judeţene „Ioan N. Roman”. Despre punctul de plecare al acestui amplu proiect, la care cei doi oameni de cultură au lucrat împreună, a vorbit, într-un amplu interviu acordat cotidianului „Telegraf”, Constantin Cumpănă.

Reporter (Rep.): Care este „povestea” acestui nou volum care vă poartă semnătura, „Amintiri despre o flotă pierdută”, inclus în seria dedicată istoriei navigaţiei româneşti?

Constantin Cumpănă (C. C.): Documentarea pentru celelalte cărţi ale mele, respectiv „Tragedia navei Independenţa”, „Catastrofa navei Unirea” şi „Naufragiul navelor Paris şi You Xiu”, a decurs destul de anevoios, fiind nevoit să caut accesul la diverse şi diferite surse de informare, unele aflate în arhive şi biblioteci din Constanţa, altele în Bucureşti, Brăila, Galaţi, Tulcea... Ei bine, aceasta a însemnat timp, mult timp, dar şi eforturi fizice şi financiare importante, motive pentru care, punându-mă în situaţia unor cititori din prezent, dar mai ales din viitor, pasionaţi de trecutul construcţiilor navale din România, m-am gândit să adun într-o lucrare totul sau aproape totul despre ce s-a construit şi achiziţionat de către Statul român în materie de nave maritime şi fluviale, comerciale şi militare, şi să le facilitez accesul la astfel de informaţii. Aceasta pe de o parte. Pe de altă parte, mi-am dorit să se afle, pentru cei care nu ştiu, că ţara noastră a fost una dintre puterile mondiale atât în domeniul construcţiilor navale, cât şi în exploatarea acestora, dar să satisfac şi curiozitatea celor dornici şi interesaţi să ştie mai multe despre acest domeniu... Desigur, pe parcurs, de la ideea iniţială şi până la finalizare, proiectul a suferit unele modificări, dar cred că toate acestea au fost benefice pentru calitatea lucrării şi, implicit, în beneficiul cititorilor.

Rep.: Ce informaţii inedite aduceţi în atenţia publicului cititor, prin intermediul acestui demers publicistic?

C. C.: Între coperţile volumului 1 - „Navele româneşti ale Dunării şi Mării” se află date şi informaţii despre fiecare navă românească achiziţionată şi construită de-a lungul timpului, începând cu anul 1834 şi până în zilele noastre, când şi unde a fost construită, caracteristici tehnice, comandanţi, dar şi relatări despre unele evenimente în care a fost implicată nava respectivă: voiaje regale, performanţe navale, alte întâmplări inedite. În volumul 2 - „Voiaje neterminate” se relatează despre navele româneşti care au fost implicate în diverse incidente, accidente, naufragii, eşuări, bombardamente, incendii, rechiziţionări, sechestrări etc, nu de puţine ori unele dintre acestea fiind victimele unor tragedii, în apele teritoriale româneşti - de la Sulina la Vama Veche -, dar şi pe mările şi oceanele lumii. De asemenea, sunt consemnate evenimentele în care au fost implicate nave străine în porturile şi apele româneşti, fluviale şi maritime.

Desigur, pe lângă nave, personajele principale sunt marinarii şi navaliştii români, civili şi militari, aceşti oameni deosebiţi, care, cu bărbăţie şi devotament, profesionalism, sacrificiu şi eroism, nu numai că au construit şi constituit o flotă puternică şi măreaţă, dar au fost formatorii şi continuatorii tradiţiilor marinei româneşti.

Rep.: Spre deosebire de celelalte lucrări, ale căror subiect şi succes sunt binecunoscute, „Tragedia navei Independenţa”, „Catastrofa navei Unirea” şi „Naufragiul navelor Paris şi You Xiu”, ultimele două lucrări fiind realizate împreună cu fiul dvs., Andrei-Dorian Cumpănă, de această dată semnaţi „Amintiri despre o flotă pierdută” alături de un nume cu rezonanţă al culturii dobrogene, bibliograful Corina Apostoleanu. Cum a decurs această colaborare?

C. C.: A fost o colaborare pe care o apreciez cu calificativul excelent şi chiar doresc să mă folosesc şi de acest prilej pentru a-i mulţumi sincer pentru încrederea pe care mi-a acordat-o când a acceptat să lucrăm împreună, dar şi pentru faptul că, dând dovadă de profesionalism, dar şi de tact şi răbdare, a înţeles perfect nu numai ce înseamnă căutările unui ziarist, ci şi meticulozitatea şi rigurozitatea, uneori exagerate, recunosc, care mă caracterizează atunci când caut, adun şi prelucrez date şi informaţii specifice scopului propus. După cum bine remarca dr. Andreea Atanasiu-Croitoru, unul dintre prefaţatorii cărţii noastre, a fost „rezultatul cooperării benefice între un jurnalist de investigaţie şi un bibliograf, specialist în ştiinţele informării, o combinaţie interesantă între curiozitatea şi temeritatea jurnalistică şi acribia ştiinţifică”.

Vreau să completez şi să-mi exprim dorinţa şi speranţa că dr. Corina Apostoleanu va accepta să colaborăm în continuare, pentru că, iată, vă deconspir faptul că mai am un proiect publicistic de anvergură şi doresc să-l finalizăm împreună. (Va urma.)