Amiralul Emil „Cico” Dumitrescu a murit, joi, la vârstă de 84 de ani, chiar de ziua sa, deși, după cum declara la un moment dat, își dorea să trăiască 120 de ani. Potrivit surselor din anturajul familiei, suferea de probleme cronice de sănătate, anunță Sursa Zilei. A fost membru în Consiliul Frontului Salvării Naționale.

La data de 4 februarie 1990, căpitanul de rangul I Emil Dumitrescu a fost înaintat la gradul de contraamiral. A fost avansat la 11 mai 1993 la gradul de viceamiral (cu 2 stele).

În ședința Guvernului din 28 decembrie 1995, este numit în funcția de secretar de stat, șef al Departamentului de logistică din cadrul Ministerului de Interne, deținând această funcție până în decembrie 1996. El a fost de mai multe ori acuzat de acte de corupție, însă nici o cercetare asupra sa nu a fost dusă la bun sfârșit. În perioada 1996-2000, a fost cercetat pentru "subminarea puterii de stat" prin modul în care s-a implicat în mineriada din 13-15 iunie 1990.

În timpul Revoluției din decembrie 1989, căpitanul de rangul I Emil Dumitrescu s-a deplasat la TVR, pe 22 decembrie 1989, unde a făcut un apel la comandanții unităților militare din județele învecinate cu Bucureștiul pentru a se deplasa să apere capitala: "Comandanți ai unităților apărării naționale din orașele Târgoviște, Râmnicu Sărat, Buzău, Focșani, Galați, Brăila - vă transmit ordinul șefului Marelui Stat Major, general Gușă Ștefan, ca în cel mai scurt timp să îndreptați unitățile dumneavoastră către București (...) din ordinul șefului Marelui Stat Major general Gușă Ștefan și a generalului locotenent Stănculescu v-a transmis acest ordin căpitan de rangul I Dumitrescu".

În cărţile sale de memorii, Cornel Dinu îi atribuie amiralului Emil Dumitrescu un rol capital în desfăşurarea Revoluţiei. Fostul fotbalist Dinu mărturiseşte că viitorul amiral a ajutat la protejarea „doamnei Nina“, soţia tovarăşului Iliescu Ion, pe care Cico l-a chemat, atât de călduros, la Televiziune.

Pe Cornel Dinu l-a dus mintea să meargă ţintă la Televiziunea Română în după-amiaza de 22 decembrie. A fost introdus în cercul puterii de Dan Marţian: „Am intrat împreună într-un birou de la etajul doi, unde se redactau ştirile lansate pe post. Înăuntru era şi Ion Iliescu. I-am amintit cum îmi ratasem intrarea în politică în 1968 (n.r. - în acel an, Dinu nu a mai apucat să ţină o alocuţiune la un congres UTC dirijat de Ion Iliescu, pe atunci ministru al Tineretului). Iliescu mi-a zâmbit larg (n.r. - cum altfel?!) m-a îmbrăţişat şi mi-a spus să-l ajut pe prietenul său, Dan Marţian". „Teroristul" Dinu Ion Iliescu a înroşit telefonul care făcea legătura cu Moscova Dinu a cizelat câteva ore la ştirile care intrau pe post, apoi Ion Iliescu l-a trimis să o ia de acasă pe „doamna Nina" şi să i-o aducă la Televiziune. Alături de soţia viitorului preşedinte a trăit Cornel Dinu emoţiile Revoluţiei. Nina s-a ascuns câteva nopţi în casa „Procurorului" şi pe la rudele acestuia. De frică, Dinu le-a cerut „emanaţilor Revoluţiei" un pic de protecţie într-una dintre nopţile de zbucium. I-a oferit-o amiralul Cico Dumitrescu, cu care se împrietenise la Televiziune, trimiţându-i în faţa casei o maşină de la Circa 2 de Miliţie. „Cu Cico Dumitrescu m-am înţeles doar din priviri. Amiralul Cico Dumitrescu a fost o rotiţă foarte importantă din angrenajul acelor evenimente. Era unul dintre executanţii planului. Masele, provocate şi dirijate de profesionişti ai unor asemenea cataclisme istorice, pregătiţi pentru aşa ceva, doar se mişcau şi făceau zgomote". Tot Cico Dumitrescu l-a salvat pe Cornel Dinu şi la 24 decembrie, seara, când fostul sportiv a fost depistat cu arme în portbagajul maşinii şi catalogat de un locotenent drept terorist.

În luna iunie, Klaus Iohannis a avizat începerea urmăririi penale a lui Emil Cico Dumitrescu, cercetat în dosarul Revoluţiei. Șeful statului a informat Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost înştiinţat cu privire la formularea acestei cereri. În acest dosar, este urmărit penal şi fostul preşedinte Ion Iliescu, pentru infracţiuni contra umanităţii, el fiind acuzat că a acceptat şi oficializat măsuri cu caracter militar, dintre care unele au avut “un evident caracter diversionist”.