România este o ţară modernă, scăpată de sub jugul comunist şi care a evoluat promiţător în ultimii 20 de ani. Economia prosperă, tehnologia de ultimă generaţie este funcţională în spitale şi în toate instituţiile publice. Toate aceste lucruri sunt doar un vis frumos. În realitate, lucrurile stau cu totul altfel. În spitale, aparate de ultimă generaţie stau să ruginească fără a fi folosite, proiecte „europene“ generoase pentru care se cheltuiesc bani frumoşi sunt implementate şi sunt achiziţionate soft-uri şi aparaturi ultraperformante dar, brusc, după aceşti paşi, proiectele nu mai sunt folositoare românilor... Prin urmare, în România putem spune că... aproape s-au implementat proiectele, aproape că ne-am aliniat la cerinţele europene şi chiar aproape că mai trăim. Ultima „bombă“ a venit la propunerea preşedintelui Comisiei de tehnologie a informaţiei din Cameră, deputatul PNL Relu Fenechiu, care a apreciat în cadrul unei dezbateri că amprenta digitală ar putea constitui o soluţie pentru eliminarea posibilităţii ca parlamentarii să voteze unul în locul altuia. Altă aparatură, alţi bani, doar pentru că hoţia şi chiulul au ajuns la stadiul de normalitate în Parlament. Oare o aparatură care să scaneze retina nu ar fi mai potrivită? Fenechiu mai spune şi că implementarea unui sistem securizat de vot, care să poată fi accesat de parlamentari când sunt plecaţi în delegaţii, ar rezolva problema cvorumului de şedinţă la plen. Cu alte cuvinte le-ar da posibilitatea parlamentarilor să lipsească mult mai mult, din moment ce nu va mai fi necesară prezenţa fizică. De bun simţ însă când vom vorbi?