În ciuda eforturilor depuse de actualii miniştri pentru a repara greşelile fostului Executiv, măsurile luate de guvernanţii portocalii continuă să dea peste cap activitatea instituţiilor româneşti. Un exemplu în acest sens îl constituie finanţarea per elev a unităţilor de învăţământ (făcută pe baza unui cost standard per elev stabilit anual), care a făcut ca bugetul şcolilor şi liceelor din România, şi aşa sărac, să scadă şi mai mult. „Din informaţiile pe care le deţinem, fosta guvernare a luat această măsură pentru a masca lipsa fondurilor”, a declarat, pentru cotidianul Telegraf, preşedintele Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ (FSLI), Simion Hancescu. El a spus că a fost solicitată Ministerului Educaţiei realizarea unei analize a impactului pe care costul standard per elev îl are asupra unităţilor de învăţământ. „Trebuie să se renunţe la această modalitate de finanţare. Din păcate, pentru că fondurile alocate şcolilor au fost deja aprobate, prin Legea bugetului pe 2012, o eventuală rectificare a modului de finanţare ar putea fi posibilă începând abia din 2013”, a adăugat preşedintele FSLI. Cu alte cuvinte, noul an şcolar, care va debuta în această toamnă, se anunţă a fi unul deosebit de dificil pentru toate unităţile de învăţământ preuniversitar din ţară. Potrivit liderului sindical, la FSLI au sosit deja semnale de la mai multe unităţi de învăţământ ai căror directori anunţau că nu îşi vor putea acoperi cheltuielile din bugetul alocat pentru noul an şcolar.

PROBLEME Mai mult, dacă în 2011, finanţarea per elev s-a aplicat numai în cazul cheltuielilor salariale, începând cu 2012, măsura se aplică, potrivit prevederilor legale aflate încă în vigoare, şi pentru cheltuielile materiale. „Cu toate acestea, suma stabilită pentru 2012 la cost standard per elev (în funcţie de profil, mediul unde învaţă, programul unităţii etc.) este mai mică decât cea din 2011, ceea ce va face imposibilă acoperirea tuturor cheltuielilor unităţii”, a spus preşedintele Hancescu. Altfel spus, în noul an şcolar, directorii unităţilor de învăţământ vor trebui să devină adevăraţi magicieni pentru a putea împărţi bugetul astfel încât să ajungă şi pentru salarii, şi pentru plata facturilor la utilităţi, dar şi pentru eventualele lucrări care trebuie efectuate sau dotări care trebuie făcute. Cele mai dezavantajate sunt unităţile vocaţionale sau cele aflate în mediul rural, unde numărul de elevi este mai mic. Dacă această formă de finanţare se va menţine, nu este exclus ca, din dorinţa de-a avea cât mai mulţi elevi, multe unităţi de învăţământ să înscrie peste capacitate, desfiinţând laboratoare pentru a face rost de cât mai mult spaţiu. Inevitabil, acest lucru va duce la scăderea calităţii actului educaţional, ceea ce va duce la procente şi mai mici de promovabilitate la Bacalaureat. „Cea mai bună soluţie pentru salvarea Educaţiei româneşti o constituie acordarea a 6% din Produsul Intern Brut (PIB). Nu poţi face educaţie de calitate cu 2,3% din PIB. Atunci când vom înţelege acest lucru vom putea stopa declinul Educaţiei”, a adăugat Simion Hancescu.