Campioană mondială la bârnă, în urmă cu un an, Ana Porgras se pregăteşte să calce pe urmele legendelor gimnasticii româneşti plecate de la Constanţa să cucerească lumea. Micuţa sportivă legitimată la CS Farul Constanţa a făcut deja primul pas, asigurându-şi participarea, în premieră, la Jocurile Olimpice. Peste câteva zile va mai face un pas important în viaţă, pe 18 decembrie împlinind vârsta majoratului. Un pic nostalgică, Porgras a făcut zilele trecute o vizită în sala de antrenament de la Constanţa şi s-a pregătit alături de micuţele gimnaste.

„Şi eu eram la fel de mică atunci când a început totul. Aveam vreo patru anişori, eram acasă, la Galaţi, şi i-am arătat mamei ce pot să fac, sfoara, roata şi mai ştiu eu ce tumbe. Atunci le-a venit ideea de a merge la gimnastică. Mi-a plăcut de la început şi nu ratam nicio competiţie mare. Mă aşezam în faţa televizorului, mă uitam la fete, o vedeam pe Andreea Răducan şi tot ce visam era să ajung în sala de concurs. Prima medalie a venit când aveam vreo 10 ani, la un concurs la Buzău. Dintre toate fetele de la clubul din Galaţi, doar eu am luat medalie, parcă la sol. Mă simţeam ca o prinţesă, unică. Erau însă multe fete talentate, poate chiar mai mult decât mine, dar am fost singura care am ajuns aşa departe. Poate că am şi avut noroc pentru că am mers la Oneşti, dar am şi muncit mult”, şi-a amintit Porgras. Întâlnirea cu gimnastica i-a schimbat copilăria: „Când faci sport, ai o copilărie cu totul diferită, dar şi şansele de a reuşi sunt altele. Ceea ce facem noi până la 20 de ani nu reuşesc alţii într-o viaţă întreagă. Când suntem gimnaste, nu mai suntem copii. Nu mai avem timp de joacă. Îmi aduc aminte că începeam să mă joc cu sora mea mai mare, Georgiana, iar când îmi era lumea mai dragă trebuie să plec la antrenamente. Când stăteam acasă, mă uitam mereu la desene animate, iar preferatele mele erau Mica Sirenă şi Peter Pan. M-am mutat apoi la Oneşti şi televizorul a devenit doar o amintire. Am lăsat acasă şi zeci de păpuşi. La Oneşti şi la Deva, când eram junioară, mai mergeam la şcoală, dar când m-am mutat la lotul mare, totul s-a schimbat. Au început să vină profesorii la noi şi să ne predea materiile. Mi-a plăcut mereu matematică, dar nu m-a încântat literatura. Plăcerea mea era să desenez, dar acum nu mai ai timp. Când am ajuns la Deva, nu am reuşit să mă adaptez prea repede. Mă simţeam singură şi vroiam să plec acasă. Mi-am amintit apoi ceea ce-mi spunea antrenoarea: „Când ai o zi proastă, trebuie să încerci să o faci bună. Şi am trecut peste momentul mai greu”.

Micuţa gimnastă nu consideră că majoratul o va schimba prea mult: „Nu cred că va fi o mare diferenţă pentru că fac 18 ani. Nu o să se schimbe prea multe. Poate că o să fiu un pic mai responsabilă, dar momentul când am devenit matură a trecut deja. La Londra, în 2009, la Mondiale, încă eram un copil, dar totul s-a schimbat un an mai târziu, după Mondialele de la Rotterdam. Nici nu mi-a venit să cred cât de mult m-am schimbat într-un singur an. Şi copii de aici, din sală, se vor maturiza. Nu pot sta pe loc. Acesta-i cursul vieţii”.

PREGĂTITĂ PENTRU LONDRA. După titlul mondial de anul trecut, Porgras visează să dea lovitura la Jocurile Olimpice de anul viitor, de la Londra. „Cred că suntem pregătite şi ne vom lupta pentru medalii cu sportivele din SUA şi Rusia. Eu vin după o accidentare şi contează mult felul în care îmi voi reveni. Mă voi axa pe bârnă şi paralele, ca să-mi ajut echipa, dar şi pe mine. Poate voi lucra şi la sol, iar dacă voi găsi o soluţie şi pentru sărituri, mă voi gândi şi la individual compus”, a spus Porgras, care se simte onorată de faptul că se antrenează sub comanda lui Octavian Bellu şi Mariana Bitang. „Am simţit o adevărată onoare când am început să lucrez cu cei mai titraţi antrenori din istorie. Nici nu mă gândeam că o să ajung să-i cunosc, darămite să mă antreneze. În privinţa Cătălinei Ponor, nu mă aşteptam să revină. A fost o adevărată surpriză, dar ne bucurăm să o avem alături de noi. Are o altă vârstă, o experienţă uriaşă şi ne poate ajuta mult”, a încheiat Porgras.