Mai mult decât oricare festival din lume, Cannes-ul poate produce evenimente paralele, simultane, derulate în spaţii diferite, capabile însă să atragă fiecare un mare număr de spectatori. S-a confirmat aceasta şi luni seara. Pe când un lung şir de limuzine negre, Renault de ultimul tip, staţionau parcă demonstrativ sau, de fapt, circulau cu viteza melcului spre a reuşi să depună la Palais, la secunda indicată a unui minut, personalităţile filmului lui Terrence Malick, ”The True of Lif”, la un etaj al clădirii se formase o coadă imensă, în aşteptarea filmului de la sala Bunuel. Lucru mai rar când este vorba de un film de la Săptămâna Criticii, fie el şi adus din Miramar la o sală din Palais.

Mai era, totuşi, ceva în plus. Primul: la Bunuel a fost seara prin care se aniversau cei 50 de ani ai secţiunii Semaine de la Critique. În al doilea rând, la Bunuel era preconizată proiecţia unui film anume, ”My Little Princess” de Eva Ionesco, având-o în distribuţie pe Isabelle Huppert, urmată, şi pe generic, dar şi la gală, de fetiţa-actriţă Anamaria Vartolomei (cochetă, păr lung, negru, în film fiind o blondină platinată) şi, de asemenea, pe Georgetta Leahu (Mamie).

S-a făcut ceva zarvă în jurul acestui film, iar simplul fapt că a fost preferat spre a marca jumătatea de secol a unei secţiuni canneze mi se pare de luat în seamă. Nu putem trece uşor peste faptul că atât subiectul, cât şi personajele sunt de extracţie românească, cu menţionarea transferului acestora în spaţiul francez şi european. Devenind regizoare (debutează acum), după o activitate de fotograf şi actriţă, Eva Ionesco ne propune o povestire autobiografică. Nu-şi poate nega rădăcinile româneşti, iar pentru aceasta îi acordă rolul şi partea de existenţă adecvate mamei ei (interpretată de Georgetta Leahu, având şi replici în română, un doar în franceză). Rolul principal revine unei vedete incontestabile, Isabelle Huppert (Hanah). Pentru personajul fiicei (Violetta) a fost nevoie de o căutare prelungită. Din 500 de candidate a fost aleasă o fetiţă cu nume românesc, Anamaria Vartolomei, care, la doar zece ani şi jumătate, duce pe umeri aproape tot filmul, făcând faţă cu brio fiecărei secvenţe.

“My Little Princess” este povestea formării unei vedete prin intermediul aparatului de fotografiat. Este o imagine a succesului, dar şi a preţului dureros pentru acesta.

Arătam undeva mai sus că seara de luni a fost una încărcată. Pe covorul roşu au păşit Brad Pitt şi Angelina Jolie, iar toată lumea s-a învârtit în jurul lor. Trebuie menţionat şi faptul că delegatul general al festivalului, Thierry Frémaux, a ţinut să fie de faţă şi la seara româno-franceză de la Bunuel, prezentând el însuşi echipa şi rostind un cuvânt omagial.

Ieri, s-a mai consumat un moment românesc - proiecţia filmelor de la Short Film Corner. Seara a fost a lui Jean Paul Belmondo (aşteptat şi aplaudat la Debussy). Astăzi, însă, e clipa de vârf a românilor. La ora 11.00, la Un Certain Regard, intră în program “Loverboy” de Cătălin Mitulescu, iar seara, de la 22.00, se desfăşoară petrecerea românească.