În multe ţări ale lumii civilizate - şi să ne fie scuzat dacă nu ne includem încă, de-a valma, fără nicio nuanţă - funcţionează bine-mersi sute, dacă nu chiar mii de mişcări anarhiste. Dincolo de conotaţia peiorativ-extremistă, greşit cvasi-generalizantă, sunt mişcări care contestă cu argumente infailibilitatea \"Statului de drept\" cu ghilimele de rigoare. Adică nu tot ce zice Statul ar trebui să fie literă de lege, doar pentru că el e Statul. Cu alte cuvinte, de ce acela care face regulile trebuie să aibă întotdeauna dreptate?! Membrii mişcărilor anarhiste refuză deseori (fără folos, însă) să fie judecaţi de instanţele şi după legile ţărilor în care s-au născut/trăiesc, alţii se declară apatrizi şi renunţă la cetăţenie, se declară cetăţeni universali şi-n acelaşi timp ai nimănui ş.a.m.d. Vor să trăiască liber, fără constrângeri, fără taxe şi impozite, sub pretextul - altminteri plauzibil - că nici ei nu cer nimic de la Stat: asistenţă medicală, socială, sistem de învăţământ etc. Lăsând la o parte mişcările de protest pe care le organizează: împotriva UE, SUA, G7, G20, capitalism, războaie, poluări şi altele. Există chiar o Internaţională a Federaţiilor Anarhiste (IFA), organizaţie politică internaţională ce reuneşte mişcările anarhiste din lume. A fost creată la Congresul de la Carrara (Italia) în anul 1968!

Cert e că în România nu funcţionează, nici bine, nici rău, vreo asemenea organizaţie. Nu că am milita musai pentru una, din acest colţ de pagină. Dar ceea ce se întâmplă, în ultimii 22 de ani, pe la noi, invită la un asemenea gen de reflecţie. Curtea Constituţională, o instituţie profund găunoasă şi politrucă, dă din ce în ce mai des cu tifla democraţiei şi bunului simţ comun. Dacă a zis ceva Curtea Constituţională, formată din judecători numiţi politic şi pe cumetrii, nici măcar nişte somităţi în materie de drept - gata, musai trebuie să tăcem şi să facem temenele! Instanţele condamnă fără dovezi directe, în vreme ce, pe de altă parte, fac scăpaţi borfaşi notorii şi criminali dovediţi de opinia publică pe post de martor ocular. L-aş vedea pe un Victor Ciutacu, bunăoară, conducând în bine o astfel de mişcare, nu neapărat politică, mai degrabă socială. Cineva trebuie să protesteze, cât de cât, măcar din când în când, la pumnul pe care Statul ni-l bagă, \"de drept\", în gură, prin instituţiile sale putrede, din ce în ce mai des.