Organizaţia Human Rights Watch a anunţat, într-un raport publicat ieri, că are dovezi cu privire la folosirea tehnicii de tortură waterboarding (simularea înecului) în închisorile secrete ale CIA şi dezvăluie cooperarea dintre SUA şi regimul dictatorului libian Muammar Gaddafi. Potrivit HRW, înaintea atacurilor de pe 11 septembrie 2011, CIA ar fi predat Libiei pe unii dintre oponenţii islamişti ai lui Gaddafi, fără să primească asigurări ferme din partea acestuia că ei nu vor fi maltrataţi. În raport se regăsesc relatările a 14 disidenţi libieni, care descriu abuzurile fizice sistematice la care au fost supuşi în perioada cât au fost deţinuţi într-o închisoare americană din Afganistan sau în timpul interogatoriilor din Pakistan, Maroc, Thailanda, Sudan ori din alte state, înainte de a fi predaţi Libiei. Ei au fost capturaţi în timpul campaniei americane globale împotriva militanţilor islamişti, declanşată după atacurile de la 11 septembrie.

Cei mai mulţi dintre aceşti libieni intervievaţi de HRW erau membri ai Grupării Libiene Islamice de Luptă împotriva lui Gaddafi (LIFG - anti-Gadhafi Libyan Islamic Fighting Group), ei refugiindu-se în anii ’80 şi ’90 în Pakistan, Afganistan şi în unele state africane. Această grupare avea tabere de antrenament în Afganistan dar a evitat colaborarea cu Osama bin Laden, liderul al-Qaida şi nu s-a implicat în acţiunile acestuia împotriva SUA, concentrându-se pe lupta împotriva lui Gaddafi. În prezent, mai mulţi dintre ei fac parte din noua administraţie libiană. Opt dintre aceştia au fost predaţi lui Gaddafi în anul 2004, când premierul britanic, Tony Blair, s-a apropiat public de liderul libian, iar compania petrolieră britanico-olandeză Shell a semnat un important contract cu Libia. Unul dintre ei, Mohammed al-Shoroeiya, susţine că o americancă ce participa la interogatoriu în închisoarea secretă din Afganistan i-a spus: ”Acum eşti în custodia SUA. Aici nu există drepturi ale omului. După 11 septembrie am uitat de drepturile omului”. El afirmă că a fost închis în întuneric, cu mâinile legate, într-o celulă de un metru pătrat, iar tot timpul, o muzică puternică răsuna din difuzoare. Mai descrie cum a fost bătut şi supus de mai multe ori tehnicii de simulare a înecului. ”Nu numai că SUA i-au predat lui Gaddafi inamicii, dar se pare că CIA i-a torturat pe mulţi dintre ei înainte”, afirmă Laura Pitter, consilier pe probleme de antiterorism la HRW şi autor al raportului. ”Amploarea abuzurilor administraţiei Bush pare să fie mult mai extinsă decât s-a recunoscut până în prezent”, a adăugat ea.

HRW mai afirmă că mesajele trimise Libiei de serviciile secrete americane şi britanice, găsite la Tripoli după înlăturarea lui Gaddafi de la putere, arată că SUA şi Marea Britanie erau nerăbdătoare să ajute Libia în capturarea unor figuri importante din mişcarea islamistă LIFG ce se împotrivea lui Gaddafi. După ce unul dintre fondatorii acesteia, Abdel-Hakim Belhaj, a fost capturat în Malaezia, cu ajutorul serviciilor secrete britanice şi predat Libiei, şeful direcţiei antiteroriste din spionajul britanic îi scria şefului serviciilor secrete libiene că ”ajutorul britanic a fost minimul pe care-l puteam face pentru voi şi pentru Libia, astfel încât să demonstrăm relaţia remarcabilă pe care am construit-o”. Apariţia acestui raport survine la câteva zile după ce justiţia americană a decis că CIA nu va răspunde penal pentru uciderea a doi deţinuţi în închisorile sale secrete. Întrebată în legătură cu aceste noi relatări, purtătoarea de cuvânt a CIA, Jennifer Youngblood, a răspuns că Agenţia ştie numai despre trei cazuri semnificative de folosire a simulării înecului. Susţinând colaborarea SUA cu alte state în combaterea terorismului, ea a reamintit că, ”în anul 2004, Guvernul american l-a convins pe Gaddafi să renunţe la programul său de producere a armelor de distrugere în masă şi să ajute la acţiunile împotriva teroriştilor care vizau americani”. HRW avertizează că, în campania antiteroristă de după 11 septembrie, SUA nu au reuşit să facă distincţia între militanţii islamişti antiamericani şi cei care doar erau implicaţi în opoziţia armată împotriva regimurilor represive din ţările lor, iar prin acest eşec, SUA riscă să fie percepută ca susţinătoare a dictatorilor brutali.