Înaltul Reprezentant pentru Politica Externă şi de Securitate Comună al UE, Javier Solana, va fi ţinut minte ca ”un maestru al diplomaţiei tăcute”, derulată în spatele scenei, comentează publicaţia electronică EUObserver. Militanţii susţin însă că el ar fi trebuit să depună mai multe eforturi pentru a aşeza problematica drepturilor omului în prim-planul activităţii sale.

Politicianul spaniol se retrage astăzi, pentru a ceda locul primului şef al diplomaţiei UE, în momentul intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Catherine Ashton din Marea Britanie va avea o sarcină dificilă să îi calce pe urme. În cei zece ani de mandat, Solana a transformat politica externă şi de securitate comună a UE din cuvinte pe hârtie într-un organism cu sediul la Bruxelles şi cu circa 800 de experţi militari şi diplomaţi care coordonează activitatea a 23 de misiuni de soluţionare a crizelor din zone fierbinţi precum Golful Aden, Darfur şi Kosovo. A reprezentat personal UE ca purtător de cuvânt şi negociator în aproape 600 de delegaţii internaţionale, străbătând peste patru milioane de kilometri. În vârstă de 67 de ani, Solana doarme cinci ore pe noapte şi continuă să alerge în parcul Cinquantenaire din Bruxelles. Când va ieşi la pensie, va continua să îşi ofere ajutorul în medierile internaţionale şi să călătorească mult.

Realizările lui Javier Solana trec adesea neobservate sau apar în povestiri după mai mulţi ani. În 2001, după bombardamentul asupra discotecii Dolphinarium din Tel Aviv, el l-a convins pe liderul israelian de la acea vreme, Ariel Sharon, să amâne un răspuns militar suficient pentru a încheia un nou armistiţiu cu liderul palestinian, Yasser Arafat. Iar în 2003, apelul de ultimă oră adresat de Solana preşedintelui moldovean, Vladimir Voronin, l-a determinat pe acesta să refuze semnarea unui plan de pace rusesc care s-ar fi soldat cu decenii de dominaţie rusească.