Cometa Siding Spring a trecut, duminică, la o distanţă de 135.895 kilometri de Marte, cu o viteză de 56 de kilometri pe secundă, niciuna dintre sondele spaţiale ce studiază Planeta Roşie nefiind afectată de particulele lăsate în urmă de ”hoinarul” cosmic. Întâlnirea dintre Siding Spring şi Marte este o premieră, următoarea întoarcere a cometei în Sistemul Solar având loc peste un alt milion de ani, dacă obiectul cosmic va supravieţui călătoriei prin spaţiu. Duminică seară, la ora 18.27 GMT (21.27 ora României), cometa s-a apropiat la exact 135.895 de kilometri de Marte, o treime din distanţa dintre Terra şi Lună, a anunţat Agenţia Spaţială Europeană (ESA) pe contul său de pe platforma online Twitter. NASA prevăzuse apropierea maximă la aceeaşi oră, dar la o distanţă de 139.500 de kilometri.

Nucleul cometei Siding Spring, cunoscută în mediul ştiinţific sub indicativul C/2013 A1, are circa 1,6 kilometri în diametru, dar este la fel de solid ca o minge de talc şi călătoreşte prin spaţiu cu o viteză de 202.000 de kilometri de oră, ceea ce înseamnă 56 de kilometri pe secundă. Specialiştii anunţaseră deja că există probabilităţi extrem de mici ca Planeta Roşie să fie lovită. Astronomii au fost foarte curioşi însă în a studia orbita cometei. Astfel, instrumentele electronice ale sondelor şi roboţilor marţieni au fost îndreptate spre cometă, pentru a culege cât mai multe date şi imagini.

Roboţii Curiosity şi Opportunity, aflaţi pe suprafaţa lui Marte, vor trimite spre Terra, în zilele, săptămânile şi lunile următoare, imaginile obţinute de camerele îndreptate spre cerul marţian pentru a observa întâlnirea extrem de rară cu cometa. NASA şi-a poziţionat sondele spaţiale de pe orbita Planetei Roşii la adăpost de întâlnirea cu cometa. Pentru a nu fi deterioraţi de materia care se desprinde din nucleul cometei, sateliţii ştiinţifici s-au aflat în spatele planetei. Chiar dacă sondele Mars Reconnaissance Orbiter, Mars Odyssey şi Maven au fost repoziţionate pentru a evita ciocnirea cu particulele desprinse din nucleul cometei, astronomii speră să obţină informaţii preţioase în urma acestui eveniment spaţial. Potrivit NASA, niciuna dintre sonde nu a fost afectată de trecerea cometei. Maven a trimis informaţii potrivit cărora este în stare de funcţionare perfectă, după ce a petrecut circa trei ore încercând să evite o coliziune posibilă cu particulele de praf, care au o viteză foarte mare, desprinse din cometă şi care ar fi putut avaria satelitul.

Cometa Siding Spring a fost descoperită de Robert McNaught, cu ajutorul observatorului australian de la Siding Spring, în ianuarie 2013. Obiectul spaţial s-ar fi format acum mai multe milioane de ani, în Norul lui Oort, o regiune localizată la graniţa Sistemului Solar, care este practic un rezervor de comete ce nu s-au schimbat deloc de la naşterea Sistemului Solar, a explicat agenţia spaţială americană. Siding Spring este de talia unui munte mai mic, dar consistenţa sa este prăfoasă. Cel mai probabil este alcătuită din gheţuri foarte volatile (metan, monoxid de carbon), care se topesc foarte uşor. Cometa nu a fost supusă niciodată unor temperaturi ridicate. Cometa C/2013 A1 a călătorit mai bine de un milion de ani înainte de a se întâlni pentru prima dată cu Marte şi nu va mai reveni în Sistemul Solar decât după un alt milion de ani, când va efectua o nouă rotaţie în jurul Soarelui.