”Nu există nicio dovadă reală a unei creșteri disproporționate a migrației rromilor în țările UE”, a declarat, joi, comisarul pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei (CoE), Nils Muiznieks, relatează Xinhua. În ultimul său comentariu privind drepturile omului, publicat joi, Muiznieks a afirmat că ”a venit timpul să distrugem miturile și prejudecățile despre imigranții rromi în Europa”.

Dezbateri politice și în media despre migrația rromilor au loc în mai multe țări europene. De la extinderea UE către estul continentului, în 2004 și apoi în 2007, și după ridicarea restricțiilor de pe piața muncii pentru cetățenii români și bulgari, în 2014, temerile privind o migrație masivă a rromilor au declanșat comentarii despre care Muiznieks susține că sunt frecvent neinformate și provocatoare. ”Media din Marea Britanie, Germania, Elveția, Italia și alte țări au avansat adesea cifre nefondate privind numărul real sau potențial de rromi nou-veniți”, a spus el. Muiznieks a apreciat că nu a existat o invazie a imigranților rromi din Bulgaria și România, de la ridicarea restricțiilor de pe piața muncii pentru cetățenii din cele două țări în câteva state UE. ”În Franța, de exemplu, se estimează că numărul de imigranți rromi este de 15.000 până la 20.000, un număr stabil de la începutul anilor 2000. Anul trecut, în timpul unei vizite la o tabără de rromi din Strasbourg, am fost informat că numărul total de rromi de acolo este de circa 400 de persoane de câțiva ani”, susține Muiznieks.

O altă impresie falsă, a afirmat comisarul, este că imigranții rromi abuzează de sistemele de securitate socială și că refuză sub orice formă să se integreze în societățile gazdă. Cu toate acestea, respectivele percepții nu sunt susținute de fapte, a comentat el. Într-un studiu din 2013, Comisia Europeană a precizat că imigranții intracomunitari, printre care și rromii, realizează o contribuție netă în țările gazdă, plătind mai mult în taxe și impozite decât primesc în beneficii sociale. Mai mult, adaugă Nils Muiznieks, în general ei sunt mai puțin predispuși să solicite asistență din partea serviciilor de șomaj și să primească beneficii familiale și legate de creșterea copiilor decât cetățenii nativi ai țărilor gazdă.