Un nou instrument care mediază între interfaţa societăţii contemporane şi ”bunul simţ” al substratului intelectual pe care fiecare pretinde - adesea în van - că îl posedă, a fost lansat, ieri, la Facultatea de Istorie şi Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii ”Ovidius”. Instrumentul este, în fapt, o carte care se intitulează ”Istoria Psihologiei. Altar al cunoaşterii psihologice” şi al cărei autor este profesorul de psihologie Mihai-Iosif Mihai. La eveniment au participat conf. univ. dr. Florin Anghel, IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, şi prorectorul Universităţii ”Ovidius” Constanţa, prof. univ. dr. Marian Cojoc. Apariţia, în acest context, a unei cărţi de istorie şi lansarea ei în acest cadru pare a semnala, fie o carte plictisitoare, ca de cronicar, fie una interesantă prin promisiunea unor soluţii, măcar pe o parte, pentru problemele noastre curente. Autorul nu a realizat doar o descriere a apariţiei şi dezvoltării cunoaşterii vieţii sufleteşti şi psihice, ci a oferit şi soluţii. “Cum se face că savanţii de renume recunosc astăzi cu seninătate că descoperirile lor în domeniul cunoaşterii ştiinţifice şi culturale realizate în laboratoare sofisticate şi de înaltă tehnicitate se află de fapt în umbra adevărurilor unor idei formulate deja de antici, cu milenii în urmă!?”, s-a întrebat retoric profesorul şi autorul Mihai-Iosif Mihai. Diferită de celelalte lucrări de Istoria Psihologiei, care au indicat filosofia şi ştiinţele naturii ca rădăcini de bază ale cunoaşterii psihologice, această carte numeşte şi o a treia rădăcină, identificată în teologie. Autorul prezintă noţiuni de psihologie a creştinătăţii, curent apărut la începutul mileniului I şi legat de numele unor ierarhi ca Philon din Alexandria sau Plotinos şi avînd trimitere directă la necesitatea omului de a comunica cu Divinitatea. Textele sfinte s-au putut păstra, în decursul vremurilor, deoarece tăinuiesc un imens univers cultural. Progresele s-au realizat prin contribuţii venite din partea ambelor rădăcini ale psihologiei, atît dinspre filosofie, cît şi dinspre ştiinţele naturii. ”Cartea a fost scrisă atît pentru oamenii care nu fac psihologie, cît şi pentru viitorii psihologi”, a mai adăugat profesorul.