”Criza ostaticilor de la complexul Tigantourine din Algeria este nespectaculoasă şi nesofisticată, contrar opiniilor unor experţi care au prezentat-o drept un incident spectaculos, sofisticat şi, mai ales, fără precedent”, comentează agenţia de analiză STRATFOR. Mokhtar Belmokhtar, cel care a orchestrat atacul, săptămâna trecută, la complexul de exploatarea gazelor de lângă In Amenas, a utilizat anterior atât tactici, cât şi un nivel de forţă similare, mobilizând forţe departe de fieful grupării sale, situat în nordul Mali, argumentează agenţia. Fără precedent a fost ţinta atacului din Algeria, continuă agenţia, precizând că instalaţii energetice şi de extracţie au mai fost atacate în trecut, dar că o instalaţie de gaze din Algeria nu a mai fost vizată niciodată. Atacul de la Tigantourine se potriveşte razei de acţiune şi capabilităţii unor militanţi islamişti din Sahel, ca gruparea lui Belmokhtar, dar reprezintă mai degrabă o ilustrare a problemelor cronice ale regiunii decât o nouă ameninţare. Militantismul şi banditismul erau prezente în Sahel cu mult înainte de pătrunderea ideologiei jihadiste în regiune, subliniază STRATFOR. Acest trecut, alături de un vacuum de autoritate în regiune, după lovitura de stat din Mali şi îndepărtarea lui Muammar Gaddafi de la putere în Libia, perspectiva obţinerii unor răscumpărări de ostatici de ordinul a milioane de dolari şi o cantitate mare de arme disponibile sunt tot atâtea elemente care vor favoriza noi răpiri şi atacuri în anii viitori, apreciază aceeaşi sursă. Potrivit agenţiei, adevărata intenţie a lui Belmokhtar nu a fost să ucidă ostatici, ci să răpească muncitori străini, cu scopul de a obţine recompense, însă operaţiunea sa a fost un eşec. Gruparea a ucis ostatici, fără să distrugă instalaţia sau să poată scoate ostaticii străini din incintă. Ea a pierdut mulţi oameni, arme şi, mult mai important, milioanele de dolari pe care le-ar fi putut încasa ca răscumpărări în schimbul ostaticilor. Gruparea preferă să răpească mai multe persoane, pentru a le putea ucide pe unele dintre ele şi a spori, astfel, presiunea pentru răscumpărarea celorlalte.

În pofida unei lungi istorii a activităţii islamiste în Algeria, instalaţiile energetice au scăpat neatinse până săptămâna trecută, ceea ce a făcut oficialii algerieni să nu se gândească la eventuale pericole şi să ia măsuri de securitate corespunzătoare. După atac, securitatea instalaţiilor de acest tip va fi consolidată, dar, pentru că militanţii preferă să atace ţinte mai slabe, probabil că în viitorul apropiat nu vor exista noi atacuri asupra unor complexe, analizează STRATFOR. De asemenea, Belmokhtar are nevoie de timp pentru înlocuirea materialului şi liderilor pierduţi în atac. În acest sens, grupări de acest tip probabil că vor continua să îşi extindă operaţiunile vizând răpiri, atât pentru a acumula resurse, cât şi pentru a evita ofensiva militară franceză şi africană în Mali, unde activităţile lor tradiţionale de trafic vor fi perturbate, analizează agenţia. Un alt motiv de îngrijorare asupra căruia insistă agenţia este prezenţa unor cantităţi de rachete portabile de tip sol-aer, avertizând că pot fi utilizate în atacuri asupra unor avioane care aduc occidentali în zone izolate din regiune.