Reprezentantul Rusiei la NATO, Dmitri Rogozin, susţine că Alianţa planifică o campanie militară în Siria, pentru înlăturarea preşedintelui Bashar al-Assad, având ca obiectiv pe termen lung pregătirea unui atac asupra Iranului. Consiliul de Securitate al ONU a condamnat, miercuri, violenţele din Siria, cerând autorităţilor de la Damasc să pună capăt utilizării forţei împotriva protestatarilor paşnici, fără a solicita însă intervenţia NATO. Rogozin şi-a exprimat acordul cu experţii care consideră că Siria şi, ulterior, Yemenul, ar putea deveni ultimele etape înaintea declanşării unui atac asupra Iranului. ”Suntem îngrijoraţi de escaladarea situaţiei către un război pe scară largă în această regiune uriaşă”, a spus el, adăugând că urmările unui conflict pe scară largă în nordul Africii ar fi devastatoare pentru întreaga lume.

Conform Administraţiei SUA, regimul de la Damasc poartă responsabilitatea pentru moartea a 2.000 de sirieni, pe parcursul protestelor declanşate în martie şi care continuă. Despre o acţiune militară împotriva Siriei nu se vorbeşte la Washington. SUA chiar nu au nevoie de o nouă campanie costisitoare şi, în al doilea rând, americanii nu sunt neapărat interesaţi să susţină un astfel de demers. Nu în ultimul rând, China şi Rusia par a fi pe mai departe scutul Siriei, chiar dacă Moscova dă semne că îşi cam pierde răbdarea. Joi, preşedintele Rusiei, Dmitri Medvedev, a declarat că ”liderul sirian riscă un destin trist”. Preşedintele rus i-a cerut omologului său sirian să pună capăt represiunii şi să lanseze reforme radicale, o alternativă care, până la urmă, nu îi mai stă la îndemână lui al-Assad, date fiind circumstanţele tensionate ale relaţiei sale cu propriul popor. O campanie militară împotriva Siriei rămâne, aşadar, greu de imaginat. Însăşi recenta experienţă din Libia, unde lucrurile merg mult mai greu decât s-a anticipat, constituie un contraargument.

Deocamdată, soluţiile sunt căutate la cele două instrumente aflate oricum deja în uz: izolare şi sancţiuni. De izolare se ocupă Consiliul de Securitate ONU iar cu sancţiunile vrea să rezolve Congresul SUA. Sancţiunile în vigoare de şapte ani au fost superficiale şi nu au afectat puterea lui al-Assad, or tocmai asta se încearcă acum, iar vizate sunt petrolul şi gazele pe care Siria le exportă. Pentru aceasta, însă, SUA au nevoie de sprijinul aliaţilor săi europeni. Italia, Olanda, Germania şi Anglia folosesc 98% din ţiţeiul sirian.