Sârbii nu au comis un genocid împotriva croaților și nici croații împotriva sârbilor în timpul războiului ce a condus la destrămarea Iugoslaviei, a decis, ieri, Curtea Internațională de Justiție (CIJ), care a cerut guvernelor de la Belgrad și Zagreb să coopereze pentru a acorda victimelor acelui conflict reparațiile corespunzătoare. ”Croația nu a reușit să-și dovedească acuzațiile conform cărora a fost comis un genocid între anii 1991 și 1995 și nici Serbia nu a reușit să dovedească un act de genocid împotriva populației sârbe”, a declarat președintele CIJ, judecătorul Peter Tomka. ”Un genocid presupune intenția de a distruge un grup, cel puțin parțial, iar în cazul de față, chiar dacă cele două părți au comis crime, scopul nu a fost distrugerea celuilalt grup etnic, ci deplasarea lui prin forță”, a explicat verdictul judecătorul citat. El a amintit, totuși, unele dintre episoadele cele mai negre ale acelui război, cum a fost asediul forțelor sârbe asupra orașului Vukovar, soldat cu circa 1.600 de morți, dintre care aproximativ 1.100 au fost civili. În respingerea acuzațiilor reciproce de genocid, judecătorii s-au bazat în special pe acțiunile juridice desfășurate de Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie împotriva principalilor responsabili pentru războaiele ce au condus la destrămarea Iugoslaviei în anii '90. Ei au subliniat că, în pofida proceselor pentru crime de război și crime împotriva umanității, niciunul dintre acuzați, nici măcar fostul președinte iugoslav Slobodan Miloșevici, nu a fost urmărit penal pentru genocid. De la crearea sa în anul 1946, Curtea Internațională de Justiție, care judecă numai diferende între state, a recunoscut un singur genocid, cel comis în anul 1995, la Srebenica, în estul Bosniei, unde trupele sârbilor bosniaci au ucis circa 8.000 de bărbați și băieți musulmani.

            În anul 1991, Croația și-a autoproclamat independența față de Serbia, decizie urmată de patru ani de război între forțele croate și secesioniștii sârbi susținuți de Belgrad, soldat cu circa 20.000 de morți. În iulie 1999, Croația s-a adresat CIJ, acuzând Republica Federală Iugoslavia, a cărei succesoare de drept este în prezent Serbia, de încălcare a Convenției pentru Prevenirea și Pedepsirea Crimei de Genocid. În pofida obiecțiilor Serbiei cu privire la jurisdicția și admisibilitatea cazului, prezentate în anul 2002, șase ani mai târziu, Curtea a decis că are competență în judecarea acestui dosar, audierile publice desfășurându-se apoi în 2014, între 3 martie și 1 aprilie. Croația a acuzat Serbia de epurare etnică în rândul populației croate din regiunea Krajina. Potrivit autorităților de la Zagreb, acțiunile conduse de trupele sârbe împotriva croaților s-ar fi soldat numai în rândul acestei populații cu 20.000 de morți, 55.000 de răniți și peste 3.000 de dispăruți. În plângerea înaintată, Croația a mai menționat că au fost distruse atunci 10% din locuințele din zonă, 590 de sate și orașe au suferit pagube materiale, la fel cum s-a întâmplat și cu 1.821 de monumente culturale, 323 de obiective istorice și 450 de biserici catolice croate. Drept urmare, autoritățile de la Zagreb au solicitat despăgubiri din partea Belgradului, susținând de asemenea că minele antipersonal și antitanc amplasate de forțele sârbe au făcut inutilizabile circa 300.000 de hectare de teren, diminuând cu 25% potențialul economic al Croației. În replică, Serbia a înaintat CIJ, în anul 2000, o plângere similară, cerând despăgubiri și acuzând Croația că ar fi încălcat convenția menționată prin acțiunile comise împotriva sârbilor în timpul operațiunii Furtuna, condusă de trupele croate pe 5 august 1995, tot pe teritoriul provinciei Krajina, acțiune în urma căreia 200.000 de sârbi ar fi fost nevoiți atunci să fugă din Croația. De asemenea, Guvernul de la Belgrad a reclamat faptul că nu au fost pedepsiți croații care au comis acte de genocid împotriva sârbilor și a altor grupuri etnice și a acuzat Croația de incitare și complicitate la genocid.

            Într-o declarație acordată duminică, ministrul sârb de Externe, Ivica Dacic, a subliniat că ”decizia CIJ va pune capăt luptei între cele două țări pentru a proba cine este cel mai înrăit criminal și va fi probabil unul dintre evenimentele cele mai importante în relațiile bilaterale sârbo-croate, ce s-au îmbunătățit semnificativ în ultima vreme”. De-a lungul anilor, responsabili din cele două țări au declarat că vor să abandoneze plângerile, dar aceste intenții nu au fost puse în practică. Atât Guvernul de la Belgrad, cât și cel de la Zagreb au precizat că vor respecta verdictul CIJ.