”Primăvara arabă, această vastă mişcare de protest care bulversează lumea arabă, s-ar putea transforma în iarna iraniană”, a avertizat premierul israelian, Benjamin Netanyahu. ”Este posibil ca primăvara arabă să se transforme în iarna iraniană”, a avertizat Netanyahu, întrebat în legătură cu revoltele care au afectat lumea arabă, în cadrul unui interviu acordat la sfârşitul săptămânii, în reşedinţa sa oficială din Ierusalim. ”Ceea ce sperăm să vedem este primăvara europeană din 1989”, a adăugat premierul de dreapta, referindu-se la căderea pe cât de rapidă, pe atât de spectaculoasă a sistemului comunist totalitar, la sfârşitul anilor \'80, în Europa de Est. Dar, a subliniat el, există temeri că evenimentele din Orientul Mijlociu ar putea fi exploatate de Teheran şi că s-ar putea repeta revoluţia islamică din 1979, din Iran. De la începutul revoltelor arabe, liderii israelieni agită spectrul unui scenariu ”după modelul iranian”, la încheierea căruia organizaţiile aliate sau apropiate regimului de la Teheran profită de situaţie pentru a obţine puterea sau a exercita o influenţă majoră. ”În perioadă de haos, o grupare islamistă organizată poate să obţină controlul asupra statului. Aşa s-a întâmplat în Iran şi aşa s-ar putea întâmpla şi în altă parte”, a argumentat Netanyahu. Israelul consideră în prezent că Iranul, care anticipează periodic dispariţia sa şi susţine mişcările libaneză Hezbollah şi palestiniană Hamas, este principala ameninţare strategică, din cauza programului său nuclear. ”Dacă i se extrage veninul Iranului sau dacă regimul lui va fi supus aceleiaşi presiuni ca alte regimuri din regiune, atunci ar putea exista o şansă de pace şi progres”, a apreciat Netanyahu în cursul interviului, făcând aluzie la ofensiva coaliţiei internaţionale de susţinere a rebelilor împotriva liderului libian Muammar Gaddafi. ”Iranul controlează deja jumătate din societatea palestiniană, prin intermediarul său, Hamas, mişcare islamistă ce controlează Fâşia Gaza. Dacă regimul iranian cade, nu va fi nevoie de prea mult pentru ca şi Hamas să cadă la rândul său”, a declarat el.

• Ţările din Golf cer ONU să ia măsuri împotriva Iranului • Consiliul de Cooperare al Golfului (CCG) a cerut Consiliului de Securitate al ONU să adopte măsurile necesare pentru a pune capăt ingerinţelor Iranului în afacerile interne ale statelor membre, se arată într-o declaraţie oficială. ”CCG cere comunităţii internaţionale şi Consiliului de Securitate al ONU să adopte toate măsurile necesare pentru a pune capăt ingerinţei explicite a Iranului, ameninţărilor şi provocărilor la care recurge pentru a semăna discordia în ţările din regiune”, potrivit documentului. Din CCG fac parte cele şase monarhii din Peninsula Arabia: Arabia Saudită, Bahrainul, Emiratele Arabe Unite, Omanul, Qatarul şi Kuwaitul. În februarie 2011, şiiţii, care reprezintă 75% din populaţia Bahrainului, au lansat acţiuni de protest faţă de politica autorităţilor sunnite din ţară. Pentru a pune capăt acestei mişcări de contestare, autorităţile din Bahrain au cerut desfăşurarea de trupe saudite şi din Emiratele Arabe Unite, în cadrul misiunii Scutul Peninsulei, lansată de Consiliu. Iranul, cu populaţie majoritar şiită, a criticat intervenţia monarhiilor sunnite.

• Discordie la Teheran • Speculaţiile legate de un conflict între preşedintele iranian, Mahmoud Ahmadinejad şi ghidul suprem, ayatollahul Ali Khamenei, se intensifică, relatează CNN. Khamenei a anulat, duminică, decizia lui Ahmadinejad de a accepta demisia ministrului pentru Informaţii. Agenţia Fars a spus că preşedintele a acceptat demisia lui Heydar Moslehi, care supervizează reprimarea protestelor în Iran. Ulterior, agenţia a informat că ministrul a fost reinstalat în funcţie de Khamenei, pentru că liderul suprem se opunea înlocuirii acestuia. Conform tradiţiei politice iraniene, liderul suprem numeşte sau aprobă numirile pentru funcţiile de ministru al Informaţiilor, Afacerilor Interne, Apărării şi Afacerilor Externe. Primele speculaţii legate de un conflict între Ahmadinejhad şi Khamenei au apărut în 2009, când ghidul suprem l-a obligat pe preşedinte să-l înlocuiască pe vicepreşedintele ţării, care este şi tatăl nurorii lui Ahmadinejad.