”La vremea sa, Winston Churchill a numit Polonia o hienă a Europei de Est, dar se pare că Churchill nu avea dreptate - alta e ţara est-europeană care merită mai mult calificativul de hienă, iar ţara respectivă este România”, a scris, marţi, portalul informaţional de la Odesa timer.od.ua. Iar pentru a da greutate afirmaţiilor sale, autorul articolului ”România Mare sau Hiena, subspecia est-europeană” face ceea ce el numeşte ”o incursiune în istorie”.

”România ca stat a apărut în 1877, cînd în fruntea principatelor unite ale Valahiei şi Moldovei a fost încoronat regele Carol I. Noul stat, prin însăşi denumirea sa – România – îşi sublinia descendenţa din Imperiul Roman, care existase cu 1.500 de ani mai devreme”. Portalul notează ironic că ”o descendenţă îndepărtată exista totuşi – actualul teritoriul al României a fost folosit de romani ca loc de surghiun pentru concetăţenii lor certaţi cu legea – un gen de loc de exil cum era insula Sahalin (din vecinătatea Japoniei) pentru Imperiul Rus – o fundătură îndepărtată, sălbatică şi rece. Deci, într-o anumită măsură, românii aveau legătură cu Roma – o parte din strămoşii lor erau ocnaşi exilaţi, scrie publicaţia ucraineană. În 1878, regatul a primit primul supliment teritorial – pentru susţinerea morală a Rusiei în timpul războiului ruso-turc din 1877-1878 a primit Dobrogea de Nord. Picanteria situaţiei constă din faptul că la începutul războiului Principatul Unit era vasal al Imperiului Otoman şi, teoretic, trebuia să-i susţină pe turci. Aşadar, prima anexare teritorială era de fapt o plată pentru trădare – românii au ales momentul cînd suveranul slăbit a ajuns în stare de război şi au smuls o parte din teritoriul acestuia, linguşindu-se în acelaşi timp pe lîngă un nou suveran”, scrie autorul articolului postat pe timer.od.ua. ”Următoarea anexare a fost aşteptată de România tocmai 35 de ani – pînă în 1913. În sud-vestul ţării se desfăşura cel de al doilea război balcanic, iar Bulgaria lupta concomitent împotriva Serbiei, Greciei şi a Imperiului Otoman – întreaga armată bulgară era prinsă pe numeroase fronturi. Anume acest moment a fost ales de România pentru a-l lovi pe vecin pe la spate – fără să întîmpine vreo rezistenţă, armata română a trecut frontiera şi a avansat pînă în apropiere de Sofia. Bulgaria nu avea altceva de făcut decît să capituleze. Conforma tratatului de la Bucureşti, România a primit de la Bulgaria Dobrogea de Sud. Aşadar, a doua anexare teritorială a venit în urma loviturii neanunţate, pe la spate, date unei ţări care la acel moment lupta din răsputeri cu forţe ale inamicului ce o depăşeau cu mult. În anul următor – 1914 – a început Primul Război Mondial, însă Bucureştiul nu se grăbea să ia parte. El aştepta şi se tîrguia. Şi doar după ce Antanta a promis românilor Transilvania care aparţinea Ungariei armata română a început manevrele militare. Rezultatele acestora au fost jalnice – în patru luni urmaşii romanilor au pierdut partea cea mai mare a teritoriului său, inclusiv capitala – Bucureştiul. Iar la 7 mai 1918, chiar au semnat un armistiţiu cu Germania şi aliaţii acesteia. Şi doar succesul trupelor Antantei în Balcani din toamna anului 1918, care au determinat transferul trupelor germane şi austriece spre vest, a permis românilor să reintre în război. Ei au făcut acest lucru la 10 noiembrie 1918 – exact cu 24 de ore înainte de încheierea Primului Război Mondial. De altfel, scrie site-ul ucrainean, pe români nici nu-i preocupa prea mult războiul mondial – ei erau interesaţi de noi teritorii, fără să ţină cont cui aparţin acestea – duşmanilor sau prietenilor de altădată. Încă din ianuarie 1918 armata română, folosindu-se de războiul civil şi de anarhia de pe teritoriul fostului aliat – Rusia – trece Dunărea şi Prutul, ajunge la Nistru, ocupă Basarabia şi o anexează la sfârşitul lunii noiembrie. La începutul anului 1919, aceeaşi soartă era împărtăţită şi de o parte a Austriei – ducatul Bucovina. Iar pentru Transilvania, lupta a durat pînă în august 1919, însă şi aceasta a fost acaparată. De notat că pe niciunul din teritoriile menţionate, românii nu constituiau o majoritate etnică, avînd maxim 35%”, susţine publicaţia ucraineană. ”Astfel, sub lozinca unirii tuturor românilor şi folosid slăbiciunea vecinilor, România a rupt din ei bucăţi din teritoriu, iar legalitatea acestor anexări este contestabilă. Păi şi nu este asta o hienă?”, se întreabă sarcastic, ca o concluzie a istoriei repovestite, portalul timer.od.ua.

”Pe teritoriile acaparate, mai scrie publicaţia, a început imediat românizarea intensă. De exemplu, în Basarabia, în 1918 a fost adoptată o lege a naţionalizării, conform căreia toţi locuitorii Basarabiei deveneau supuşi ai României şi erau obligaţi să vorbească şi să scrie în limba română. Exilarea limbii ruse din sfera oficială a avut repercusiuni în primul rând asupra miilor de funcţionari şi angajaţi. Potrivit unor estimări, zeci de mii de familii de funcţionari ai statului concediaţi din cauza necunoaşterii limbii sau din motive politice au rămas fără vreo sursă de existenţă. Procese similare aveau loc şi în Transilvania şi în Bucovina. Populaţia locală răspundea prin revolte armate, care erau înăbuşite de armata română regulată. Adică, prosperarea în comun cu populaţia teritoriilor anexate a eşuat în mod evident”, simte nevoia să explice publicaţia ucraineană. ”Însă şi pentru hiene vin uneori vremuri grele şi asta pentru că cei care deţin puterea în această lume nu au nici pe de parte întotdeauna nevoie de ele”, îşi încheie portalul de la Odesa timer.od.ua articolul în care dă o interpretare proprie istoriei României.

Virulentul articol la adresa României publicat de acest site intervine în condiţiile în care în ultimele zile s-au intensificat declaraţiile acide dinspre presă sau diverşi politicieni de la Kiev înspre Bucureşti. Atacurile au fost stîrnite de o declaraţie a preşedintelui Traian Băsescu făcută la Piatra Neamţ în care explica de ce România nu poate semna un acord de frontieră cu R. Moldova - România consideră inutilă semnarea unui tratat de frontieră care să facă din şeful statului român un partener al lui Ribbentrop şi al lui Molotov. Băsescu a subliniat că acest demers ar fi împotriva obligaţiilor asumate de statul român. Declaraţia a stîrnit nemulţumirea Chişinăului, dar şi critici din partea ministrului ucrainean al Apărării, Iuri Ehanurov. Luni, Partidul Comunist din Ucraina a afirmat că ”declaraţiile preşedintelui Traian Băsescu reprezintă un pericol pentru integritatea teritorială a Ucrainei, pentru că, în acest fel, preşedintele Băsescu formulează revendicări teritoriale asupra teritoriilor statelor vecine României”.

Canalul Dunăre-Marea Neagră funcţionează, în ciuda piedicilor puse de România

Guvernatorul regiunii Odesa, Nikolai Serdiuk, a declarat marţi că în ciuda piedicilor puse de România, construcţia canalului Dunăre - Marea Neagră a fost finalizată, canalul funcţionează şi chiar aduce venituri Ucrainei şi în special regiunii Odesa. Potrivit portalului informaţional regional dumskaia.net, guvernatorul regiunii Odesa, Nikolai Serdiuk, a făcut această declaraţie la şedinţa Colegiului administraţiei regionale de stat. Guvernatorul regiunii Odesa s-a arătat foarte mulţumit de faptul că practic a fost finalizată construcţia canalului Dunăre - Marea Neagră. Potrivit lui Serdiuk, în pofida piedicilor puse de România, canalul funcţionează totuşi şi aduce venit Ucrainei şi în special regiunii Odesa. Oficialul şi-a exprimat convingerea că în următorii cinci ani, volumul schimbului de mărfuri pe Dunăre va creşte de 30 de ori, motiv pentru care canalul Dunăre - Marea Neagră va fi foarte solicitat, iar consecinţa va fi că va aduce venituri mai mari. Pe de altă parte, Nikolai Serdiuk este de părere că decizia Curţii de la Haga legată de delimitarea platoului continental în zona Insulei Şerpilor este una pozitivă pentru Ucraina. Prin urmare, crede guvernatorul, ”Kievul trebuie să înceapă valorificarea economică intensă a platoului continental din zona insulei şi atunci vor fi eliminate toate aspectele problematice din jurul Insulei Şerpilor”.

Ministerul român de Externe reamintea la începutul acestei luni că în mai 2008, în octombrie 2008 şi martie 2009, reprezentanţii Comisiei Economice ONU pentru Europa (UNECE) au cerut în mod explicit Ucrainei să nu mai deruleze nicio lucrare în cadrul proiectului Bîstroe, indiferent dacă lucrările ar fi de întreţinere a ceea ce s-a realizat deja sau ar reprezenta noi lucrări. Din cerinţele UNECE şi din documentele redactate, rezultă cu claritate, potrivit MAE, că Ucrainei i s-a solicitat în repetate rînduri să oprească toate lucrările la canalul Bîstroe şi că solicitările de a opri lucrările nu au fost niciodată revocate. De asemenea, din acele documente reiese că lucrările la Bîstroe sînt derulate cu încălcarea normelor internaţionale, procedura prevăzută de Convenţia Espoo nefiind aplicată corespunzător. MAE mai atrăgea atenţia că oficialii Convenţiei Espoo analizează în prezent noi posibilităţi de acţiune în acest dosar, pentru a determina Ucraina să se conformeze obligaţiilor asumate pe plan internaţional. Secretarul executiv al UNECE, Jan Kubis, a transmis, în martie, vicepremierului ucrainean, Grigori Nemîrea, o scrisoare prin care atrage atenţia că Ucraina nu îşi respectă obligaţia de a opri lucrările la Bîstroe şi a iniţiat chiar faza a doua a acestora.

Canalul Bîstroe, inaugurat în august 2004, pentru a permite Kievului să aibă acces navigabil la Marea Neagră, a fost considerat o ameninţare la adresa mediului de către UE, SUA, World Wildlife Fund (WWF) şi mai ales România. Partea ucraineană a desfăşurat lucrări de adîncire a canalului, care traversează pe o distanţă de cîţiva kilometri rezervaţia Deltei Dunării, înscrisă din 1991 în Patrimoniul Mondial al UNESCO.