Preşedintele grupului Rompetrol, Dinu Patriciu, a afirmat, sîmbătă seara, că informaţiile referitoare la rezervele de gaze şi ţiţei din Marea Neagră sînt o diversiune şi că se vînd iluzii. „Ne aflăm în faţa unei mari diversiuni. Ni s-au vîndut iluzii, că acolo ar fi gaze şi ţiţei. După decizia de la Haga ne-am bucurat cu toţii, apoi ni s-au vîndut iluzii, apoi a fost cineva acuzat. Acuzaţia este cu atît mai falsă cu cît acolo cea mai mare parte a concesiunilor o are Petrom, de circa 4.000 kilometri pătraţi”, a spus Patriciu, la un post de televiziune. El a adăugat că, atunci cînd firma Sterling Resources căuta finanţare pentru lucrările din perimetrele pe care le deţine în Marea Neagră, a avut acces la dosarul acestei companii, dar a decis să nu investească pentru că nu crede în această afacere. „Cînd Sterling căuta finanţare pentru acest proiect, m-am numărat printre cei care au studiat dosarul, dar am decis să nu investesc pentru că nu cred în ea. În opinia mea, Sterling face o afacere proastă”, a spus Patriciu. Potrivit omului de afaceri, rezervele de petrol din perimetrele din platoul continental al Mării Negre sînt de 5 - 10 milioane de tone, iar cele de gaze, de 10 miliarde metri cubi. Aceste rezerve, care valorează cîteva zeci de milioane de dolari, ar putea fi exploatate în decurs de 5 - 20 de ani. El a adăugat că este neadevărat că rezervele de hidrocarburi ar fi date unei firme, statul avînd posibilitatea fie de a primi redevenţe, fie de a împărţi producţia, situaţie în care ar trebui să investească în lucrări. În opinia sa, alternativa cea mai avantajoasă pentru stat ar fi împărţirea producţiei. El a precizat că nu i se pare o greşeală modul în care Guvernul Tăriceanu a acordat dreptul de explorare a perimetrelor din Marea Neagră companiei Sterling. „Statul a stabilit prost redevenţele. Nu mi se pare o crimă de niciun fel, dimpotrivă, mi se pare însă că redevenţele în România sînt prea mici şi că este o greşeală că nu se aplică contractele de împărţire a producţiei”, a spus Patriciu, care a mai spus că România are rezerve importante de hidrocarburi, dar nu în Marea Neagră, ci în teritoriul de pe uscat. Patriciu a precizat că investeşte în cercetări, nu în producţie, în Marea Neagră, zonă care îl interesează din punct de vedere strategic. Patriciu a adăugat că nu îl cunoaşte personal pe Nicolae Vidu, dar că i-a văzut Curriculum Vitae atunci cînd căuta administratori pentru Rompetrol Well Services. El a spus că ştia că Vidu se află în conflict de interese, pentru că lucra la o firmă cu care Rompetrol avea contracte comerciale, respectiv Midia Resources, subsidiara locală a Sterling Resources, dar l-a acceptat întrucît contrcatele cu Midia Resources reprezintă doar 1% din cifra de afaceri a Rompetrol Well Services. Întrebat care este legătura sa cu Dorin Marian, fost şef al Cancelariei ex-premierului Călin Popescu Tăriceanu, Patriciu a răspuns că este prieten cu acesta. Dorin Marian a semnat, alături de Tăriceanu, Ordonanţa de Urgenţă din 2008 a fostului Guvern privitoare la contractul cu Sterling Resources. Dezbaterea politică şi transferată în plan public privind acordul dintre Sterling Resources şi Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM) a fost generată de o hotărîre a fostului Guvern, condus de Călin Popescu Tăricenau, aprobată la sfîrşitul mandatului, care face referire la concesiunea perimetrelor XIII Pelican şi XV Midia din Marea Neagră către firma canadiană. Hotărîrea Guvernlui Tăriceanu din 12 noiembrie este un act adiţional la acordul petrolier încheiat la 24 august 2007 cu Sterling. Subiectul acestei dezbateri este suspiciunea că statul român, prin ANRM, a cedat companiei Sterling resursele de petrol şi gaze din cele două perimetre înainte de a fi cunoscută decizia de la Haga. Totodată, un alt motiv al discuţiilor este transformarea contractului de explorare şi împărţire a producţiei în proporţie de 55% către stat şi 45% companiei canadiene într-unul de concesiune, prin care Sterling nu mai împarte producţia cu statul român, ci trebuie să plătească doar redevenţe cuprinse între 3,5% şi 13,5%, în funcţie de mărimea zăcămintelor. Acordul de explorare şi împărţire a producţiei a celor două perimetre a fost încheiat iniţial în 1992, în urma unei licitaţii începute în 1990, între consorţiul format din firmele Enterprise şi Canadian Oxy şi compania Rompetrol, care reprezenta la acea dată statul român. Acordul cu firma Enterprise a fost preluat ulterior de firma Paladin, de la care a ajuns, în 1997, la firma canadiană Sterling Resources, care este actualul titular al drepturilor asupra perimetrelor. În 1993, Rompetrol a fost privatizată, iar locul sau în acordul cu Sterling a fost luat de ANRM.