Mănăstirea ”Strunga” din comuna Oltina, aflată în județul Constanța, reprezintă un loc minunat pentru iubitorii de natură, un colț de lume rupt de civilizație, care îndeamnă la meditație și rugăciune. În urmă cu aproape 10 ani, în această parte a Dobrogei domnea pustietatea. Astăzi, locul a fost transformat într-o oază de liniște de către maicile care au ales să își petreacă viața aici, din dragoste pentru Dumnezeu. ”M-am retras la apusul vieții la mănăstire, nu la răsărit, căci așa a vrut Dumnezeu, să mai petrec o parte din viață și în lume”, așa își începe cuvântarea maica stareță Filareta Băltărețu. Ea este prima venită din cele 14 maici care trăiesc acum la mănăstire. Măicuța Filareta este originară din Argeş, dar viața a adus-o pe meleagurile dobrogene. Povestea ei de viață este impresionantă. ”Am rămas orfani, eu și cei doi frați. Mama a murit la doar 26 de ani, la naşterea fratelui meu mai mic, dându-și viaţa pentru el. Tata, la doar două săptămâni după moartea mamei, s-a stins și el din viață, când avea 28 de ani. Am fost crescuți, eu și unul din frați, de bunici, iar cel mic a fost încredințat unei case de copii din Sibiu”, spune femeia cu lacrimi în ochi. După 26 de ani și-a regăsit fratele pe care îl credea pierdut. Soarta a făcut ca cei doi să se întâlnească tocmai când își pierduseră speranța. Însă și mai mare i-a fost surpriza când avea să realizeze că în tot acest timp se mai întâlniseră, fără să știe că sunt frați. La mănăstirea ”Strunga” maica a fost trimisă de Înalpreasfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, în toamna lui 2005, pentru a pune bazele unui schit de maici. În 1836 exista aici o casă de rugăciune ridicată din nuiele, care în anul 1934 a fost demolată. ”Am lucrat în învățământ, în Constanța, unde m-am și căsătorit. După moartea soţului meu şi după căpătuirea celor doi copii ai noştri, am considerat că viața mea își află rostul la mănăstire”, mărturisește măicuța.

DOAR EA ȘI ANIMALELE SĂLBATICE Primele opt luni maica stareță le-a petrecut singură într-o casă părăsită, fiind nevoită să suporte gerul iernii și foametea. Mult timp au fost doar ea și animalele sălbatice. ”Când am ajuns prima dată aici, văzând pustietatea care mă înconjura, m-am înspăimântat și am zis: Dă-mi, Doamne, putere să iubesc șerpii ca pe cei mai buni prieteni și ciulinii ca pe cele mai frumoase flori și aici rămân”, așa spune maica Filareta că a rămas să se roage pe pământ dobrogean, departe de civilizaţie, lângă un sat din vatra căruia au mai rămas doar trei familii. Cu timpul, au început să vină și alte maici. Femeile au mers din casă în casă pentru colectă, iar în 2006, cu ajutorul românilor milostivi din întreaga țară, s-au apucat de construcția corpului de chilii care urma să le fie casă.

LINIȘTE ȘI RUGĂCIUNE Cele 14 surori își petrec zilele în liniște și rugăciune. Ca o familie unită, maicile se gospodăresc singure: au o mică grădină de zarzavaturi și mai multe animale pe care le îngrijesc. ”Este o muncă împlinită, iar în clipe de răgaz, în zilele de sărbătoare citim o carte despre viețile Sfinților, croșetăm sau împletim”, povestește maica stareță. La ”Strunga”, pelerinii de pretutindeni au mereu la dispoziție o masă caldă şi un adăpost, în cazul în care vor să își petreacă noaptea la biserică. ”Punem zarzavaturi la borcane, vin pelerini și noi le scoatem repede și pregătim mâncarea. Nu lăsăm omul să rabde de foame, aici toată lumea care vine este așezată la masă. Avem 250 de locuri la mese și 60 de spații de cazare pentru cei care trec pragul mănăstirii”, a spus măicuța. Ultimele maici venite la mănăstire sunt și cele mai tinere, cu vârste cuprinse între 32 și 37 de ani. Însă majoritatea au de la 60 de ani în sus, iar cea mai în vârstă a împlinit 80 de ani. ”Noi nu prea ne cunoaștem vârsta, ne amintim doar atunci când suntem întrebate. Probabil că, dacă am ține cont de anii pe care îi avem, am da înapoi. Așa, mergem înainte cu colecta”, spune măicuța Filareta. Pentru că doar din ajutorul acordat de creștinii din întreaga țară au reușit să strângă banii şi materialele de construcţie necesare pentru consolidarea vechii biserici a satului. Noua biserică, construită pe fundaţia celei vechi, a fost finalizată şi sfinţită în 2011 și poartă hramul ”Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”. Duminică, 21 septembrie, începând cu ora 8.00, numeroși credincioși se vor aduna din nou la mănăstire, pentru a participa la slujba de sfințire a picturii bisericii. Slujba și liturghia vor fi oficiate de Ierarhul Tomisului, Înalt Preasfinția Sa Teodosie.