Cancelarul Angela Merkel, care, dacă nu va avea loc o lovitură de teatru, va obţine un al treilea mandat de patru ani în urma alegerilor legislative de duminică, este considerată cea mai puternică femeie din lume, dar şi unul dintre liderii cei mai denigraţi. Foarte iubită de germani, această conservatoare de 59 de ani, venită din fosta RDG, a fost numită, pe rând, „cancelarul de fier“, pentru apărarea politicilor de austeritate, sau „Mutti“ (Mama), deoarece oferă un sentiment de siguranţă în furtuna europeană. Dar pe străzile din Lisabona sau Madrid au înflorit portretele Angelei Merkel cu mustaţă tip Hitler sau sloganuri precum „Merkel nazistă, afară!”. Mulţimea din Atena o acuză că vrea să îngenuncheze Grecia pentru a o spolia mai bine. Cea care a fost desemnată cea mai puternică femeie de pe planetă, pentru a şaptea oară în cei opt ani de mandat, de către revista americană „Forbes”, asigură că Berlinul nu încearcă să exercite vreo formă de hegemonie asupra UE, dar susţine că nu ne-am fi aflat în acest punct dacă toată lumea ar fi strâns cureaua aşa cum a făcut prima economie a Zonei Euro.

DOSARE EUROPENE DEBLOCATE Alegerile legislative germane vor debloca mai multe dosare economice europene majore dacă poziţia Berlinului nu se va schimba fundamental, cel puţin pe termen scurt, apreciază mai mulţi analişti. Europa aşteaptă alegerile deoarece au fost amânate numeroase decizii, subliniază Carsten Brzeski, economistă la banca olandeză ING. Nicolas Veron, de la centrul european de reflecţie Bruegel, vorbeşte chiar despre o... paralizie! Dezbaterile privind situaţia Greciei şi uniunea bancară vor putea, astfel, să fie reluate. Grecia nu va putea să îşi ramburseze datoria şi va fi necesar ca Germania să recunoască acest lucru, a avertizat Fabian Zuleeg, directorul centrului de reflecţie European Policy Centre, care se aşteaptă la o nouă restructurare a datoriei greceşti, după alegerile germane. Pe fond, conservatorii din CDU, prezentaţi ca favoriţi în sondaje, şi opoziţia social-democrată din cadrul SPD nu au, totuşi, viziuni atât de diferite cu privire la ajutorarea Greciei. În contextul în care europenii ar putea să discute încă din toamnă despre un nou plan de ajutorare a Atenei, cele două partide se opun unei ştergeri a datoriei. Nu va exista o schimbare fundamentală a atitudinii Guvernului german.

În ceea ce priveşte uniunea bancară, până în prezent, Berlinul s-a opus cu fermitate creării unei autorităţi europene comune, care să decidă soarta băncilor aflate în faliment, apreciind că o asemenea instituţie ar fi incompatibilă cu tratatele existente. Însă încheierea perioadei electorale va permite un compromis. Austeritatea bugetară, încarnată mult timp de Merkel, nu mai este un subiect important pe agendă. Merkel, dacă rămâne la putere, este posibil să aibă o marjă de manevră şi mai mare pentru a apăra creşterea economică şi a susţine o politică mai puţin intransigentă faţă de partenerii săi din Zona Euro, potrivit lui Zuleeg. În cazul în care partidul antieuro Alternative für Deutschland (AfD) nu atinge pragul de 5% pentru a intra în Parlament, ea va putea să spună că în Germania nu există cerere pentru o politică antieuropeană. Pe termen mai lung, potrivit experţilor, Germania ar putea să accepte o formă de solidaritate în suportarea datoriei în cadrul Zonei Euro, de exemplu, sub forma unor fonduri de amortizare, ideea euroobligaţiunilor rămânând în mare parte un tabu în cadrul clasei politice. Însă, pentru a ajunge acolo, Berlinul va vrea să meargă mai departe în materie de uniune politică, subliniază Fabian Zuleeg, care relevă că, în acest domeniu, rezistenţele vin din partea altor ţări, precum Franţa. În privinţa unei reformări a cadrului instituţional european, Germania este mai deschisă decât alţii, inclusiv Franţa, mai notează Nicolas Veron, în opinia căruia nu este deloc evident că obstacolele vin din partea Germaniei.

SE VISA PATINATOARE Angela Dorothea, născută Kasner, în vârstă de 59 de ani, mare admiratoare a ţarinei Ecaterina a II-a a Rusiei, a fost un copil înzestrat pentru rusă şi matematică, ce visa să devină patinatoare artistică. Ea este prima femeie care a condus Germania, prima de la britanica Margaret Thatcher care guvernează o ţară europeană mare. La opt ani de la accederea ei la putere graţie unei alianţe între conservatori şi social-democraţi, uzura nu pare să o afecteze. Anduranţa sa în timpul summiturilor europene de la Bruxelles alături de pasiunea ei pentru operă i-au adus numele de „Regina nopţii”. La conducerea unei coaliţii cu liberalii (FDP) din 2009, ea beneficiază în Germania de o popularitate fără precedent după război, de aproximativ 60%. „Ea a devenit un fel de mamă a naţiunii”, apreciază politologul Oskar Niedermayer.

Adversarii îi reproşează o gestionare de la zi la zi, fără viziune politică. Angela Merkel se vrea pragmatică. Şi nu se teme de virajele la 180 de grade, precum cel spectaculos privind energia nucleară. În 2010, ea decidea să prelungească durata activităţii centralelor. Dar după câteva luni, după catastrofa de la Fukushima din martie 2011, ea a anunţat renunţarea la energia nucleară până în 2022. Biograful său, Gerd Langguth, o prezintă ca un „sfinx” care a învăţat din anii petrecuţi în dictatura est-germană să îşi ascundă opiniile. Născută la Hamburg, ea a crescut în RDG comunistă, unde tatăl său, pastor, s-a instalat pentru a predica. Doctor în fizică, Angela Merkel, care a mărturisit recent că cea mai mare mare eroare a tinereţii sale a fost să se îmbete cu lichior de cireşe la vârsta de 18 ani, şi-a început cariera politică la căderea Zidului Berlinului. Ea nu a ştiut însă nimic despre aceasta la momentul respectiv, deoarece în seara de 9 noiembrie 1989 era la saună. A devenit adjunctul purtătorului de cuvânt al primului şi ultimului Guvern al RDG ales democratic. Remarcată de Helmut Kohl în 1990, „puştoaica”, aşa cum o numea el, primeşte două portofolii de la cancelarul Reunificării - Mediu şi Femei. Ea profită de un scandal de finanţare ocultă a CDU pentru a-i lua locul mentorului său la conducerea acestei formaţiuni, în 2000. Protestantă, fără copii, divorţată (a păstrat numele de Merkel de la primul soţ) şi recăsătorită cu un chimist de renume, dar şters, Joachim Sauer, ea se impune în calitate de şef al unui patrid de tradiţie catolică, dominat de bărbaţi, din Germania de Vest. De atunci, toţi potenţialii săi rivali au fost eliminaţi.

Ironizată pentru lipsa ei de eleganţă, cancelarul în costum cu pantalon - un singur model în zeci de culori - a optat pentru discreţie în privinţa vieţii sale private. Dar ea poate fi văzută frecvent în timp ce îşi face cumpărăturile la supermarket. Singurul său lux, în vacanţă, a fost o seară la Festivalul Wagner din Bayreuth, după care a dispărut la munte, pentru a face drumeţii.