Parlamentul ar trebui să dezbată şi să revizuiască, în regim de urgenţă, legea usturoiului. Practic, la cererea pedeliştilor, legea cu pricina e programată să intre în vigoare înainte de alegerile locale, devenind instrument de lucru pentru cei aflaţi la putere. În timpul mandatului, fie că este vorba de parlamentari sau de miniştrii lui Boc, s-a acordat o atenţie minoră usturoiului. Într-un fel, atitudinea pedeliştilor e în contradicţie totală cu anumite principii şi diferă de modul de manifestare al celor care s-au aflat, înaintea lor, la putere. În cazul foştilor guvernanţi, s-a remarcat o oarecare grijă faţă de cavitatea bucală, toaletarea danturii, chiar şi acolo unde lipsea cu desăvârşire, şi ceea ce scotea fiecare pe gură. Pedeliştii aflaţi astăzi la putere au ignorat total aceste aspecte care ţin de igiena politică elementară. Până la Boc, au fost prim-miniştri care au popularizat şi promovat legea usturoiului, dovedind respect faţă de principalele ei articole. Iată câteva dintre caracteristicile acestui experiment: nuanţarea rolului educativ al legii usturoiului, evitarea mirosurilor degradante, corelarea discursurilor politice cu damful de usturoi, în acest context, negarea negării, susţinerea până la absurd a teoriei usturoiului, conform căreia nici gura nu-ţi miroase etc. E drept, adepţii fostelor guvernări au jucat totul pe cartea trandafirilor, cu toate că, în ciuda calităţilor depistate, aceştia nu au putut acoperi mirosul persistent de usturoi. Contemporanii noştri aflaţi la putere ignoră total legea usturoiului. Comportamentul lor poate fi explicat foarte simplu. Pentru că dumnealor au ajuns într-o fază avansată de nesimţire, îi doare în cot de actuala legislaţie. Mult mai grav, unora dintre ei le-a intrat în cap că sunt mari şi tari, având legea la picioare, şi că nimeni nu îndrăzneşte să-i sancţioneze. Ca atare, care-i problema?, nu se feresc să se camufleze în spatele legii amintite, făcând precizarea că nu le miroase gura. La prima vedere, un act mai mult decât dezgustător... Revizuirea legii usturoiului readuce în atenţie o serie de probleme legate de faza avansată de descompunere în care se află politichia noastră. Dacă se mai poate face ceva, până nu este prea târziu, să se facă! Dacă rămân tot ăştia la putere, legea usturoiului va fi serios amendată. Urcaţi pe un munte de aroganţă, mai marii ţării se joacă de-a legea usturoiului. Pentru că se cred veşnici pe locurile rezervate favorizaţilor soartei, au declarat că se şterg undeva cu legea usturoiului, ignorând pericolele la care se expun. Nici usturoi nu au mâncat, nici gura nu le miroase… Ei bine, noua lege a usturoiului ar trebui să interzică declaraţiile false în această direcţie, cum se practică la noi în politichie şi nu numai. Să se înfiinţeze un fel de ANI al usturoiului. Cine declară că nu-i miroase gura a usturoi, dar minte, să fie obligat să facă dovada legalităţii tuturor trandafirilor cu care şi-a parfumat gura. De când au fost date publicităţii sondajele de opinie favorabile legii usturoiului, tot mai mulţi politicieni se întorc la vechiul şlagăr - “Trandafirii mei”