Vânătoarea de vrăjitoare care a avut ca protagonistă Agenția Națională pentru Integritate (ANI) și-a dat obștescul sfârșit. După ce fostul șef ANI Horia Georgescu (omul lui Băsescu, după cum susține fostul președinte) a plecat de la conducerea instituției, iar Traian Băsescu a încheiat ultimul mandat la Cotroceni, se repară și ceața legislativă care a stat la baza celei mai mari farse administrative din ultimii 20 de ani: atacul la primari și președinți de consilii județene prin inventarea unei presupuse incompatibilități. Despre ce este vorba exact? Despre supoziția că aleșii locali și județeni nu ar fi putut face parte din adunările generale ale asociaților (AGA) din serviciile de utilități publice. Cum s-a ajuns ca mii de aleși locali să fie ținte ale rapoartelor de incompatibilitate întocmite de ANI, în condițiile în care aceștia reprezentau comunitățile care i-au ales în AGA unor societăți comerciale de interes public? Simplu. Inspectorii ANI au extins la nivelul firmelor de utilități interdicția legală aplicată aleșilor de a fi membri ai structurilor deliberative și executive ale firmelor private. Spiritul acestei prevederi era unul logic, acela de a evita conflictul între interesul public și cel privat, în condițiile în care, în lipsa regulii, un ales ar fi putut dirija fonduri publice către o firmă privată în care activează în interes propriu. Însă, în firmele de utilități, primarii și președinții de CJ erau desemnați pentru a reprezenta interesul public al cetățenilor care i-au ales. Practic, prin excesul de zel al ANI, s-a inventat un conflict între interesul public și cel... public (nu privat)!

Ceața legislativă a fost rezolvată prin faptul că în Camera Deputaților s-a adoptat o prevedere care arată că aleșii își pot reprezenta comunitățile în AGA serviciilor de utilități publice. Practic, după această hotărâre, ANI rămâne fără argumentație în majoritatea dosarelor de incompatibilitate. Pentru că mare parte din activitatea Agenției s-a axat, din păcate, pe această incompatibilitate inventată. Practic, mai toate dosarele aflate pe rol erau bazate tocmai pe inventatul conflict public-public. Cel mai cunoscut dosar este cel al actualului președinte al României, Klaus Iohannis, care a și câștigat procesul împotriva ANI, după ce instituția a acuzat că acesta, în calitate de primar al Sibiului, a reprezentat orașul în AGA unei firme de utilități publice. Vicepreședintele cu atribuții de președinte al CJ Constanța, Cristinel Dragomir, a declarat că decizia deputaților ne întoarce la normalitate: "Legea administrației publice ne obligă să reprezentăm comunitățile și să le apărăm interesele. Asta am susținut întotdeauna. Legislația din domeniul integrității a fost greșit interpretată de inspectorii ANI, care au făcut abuz 100% de chestiunea asta".

El a mai declarat că, ori de câte ori s-a vorbit, înainte de căderea regimului Băsescu, despre acoperirea lacunelor legislative care le permiteau inspectorilor ANI aceste abuzuri, s-a răspuns că nu se poate face așa ceva pentru că nu permite UE. Or, UE nu a intervenit niciodată în procesul legislativ al unui stat membru, ci doar s-a folosit de ustensilele pe care le are la dispoziție - procedura de infringement - pentru a cere corectarea unor devieri de la jurisprudența comunitară. În acest cadru, nimeni nu a auzit vreodată UE că ar fi amenințat România cu infringementul din cauza problemei incompatibilităților.