Considerată de mai mulţi politicieni ca fiind „ un instrument de presiune politică”, Agenţia Naţională de Integritate (ANI) pare să capete o imagine opusă celei pentru care a fost înfiinţată. ANI, de altfel matinal de frenetică în ultima perioadă în anunţuri de incompatibilităţi şi falsuri ale unor nume sonore, pare că vrea o consemnare a activităţii sale în raportul pe justiţie al Comisiei Europene, care urmează a fi făcut public în această lună. Informările ANI privind incompatibilităţile unor persoane publice relevă o strategie de instrument distructiv al imaginii unei persoane, care s-ar putea întoarce ca un bumerang împotriva instituţiei, mai ales că aproape toate sesizările ANI au fost infirmate de justiţie. Anul trecut, sesizările formulate de ANI în legătură neregularităţi în declaraţiile de avere ale unor oameni cu nume de rezonanţă în viaţa publică erau anunţate după ora 22.00, în ediţiile unor ziare, cam aceleaşi tot timpul. Mai nou, ANI e vocală matinal, incompatibilităţile şi falsurile reclamate de agenţie curgând pe televiziuni la ora la care de abia se conturează subiectele zilei. Printre exemplele din acest an şi care au făcut obilectul unor anchete ANI se numără deputatul liberal Mihăiţă Calimente, primarul Sibiului, Klaus Iohannis, deputatul PNL Eugen Nicolăescu, senatorul PD-L Sorina Plăcintă şi liderul PSD Mircea Geoană. Plângerile penale sau constatările de incompatibilitate generează suspiciuni cu privire la integritatea, moralitatea unor persoane. Însă, când acuzele vin de la o agenţie condusă de persoane care sunt cercetate la rândul lor, credibilitatea demersurilor sale este pusă sub semnul întrebării şi dă apă la moară politicienilor şi nu numai. Cu atât mai mult cu cât constatările neregulilor s-au făcut de ceva vreme, iar comunicatele zilnice, precum picătura chinezească, corodează, conturându-se tot mai mult ideea că ANI a devenit un instrument politic.